Avădăni m-a sunat să-mi spună că uliţa pe care locuieşte nu este întreţinută de primărie, iar când i-a cerut primarului socialist Constantin Dresleucă să pietruiască şi uliţa sa, primarul i-ar fi răspuns că „Nu m-ai votat, nu pietruiesc uliţa!”
Comuna Adăşeni este formată din satele Adăşeni şi Zoiţani şi este printre cele mai sărace comune din judeţ, dacă nu cumva cea mai săracă. Pe aici sărăcia este lucie, cum o spun chiar unii dintre localnici.
Sâmbătă, 20 mai, am decis să trag o fugă până în Adăşeni. Nu mai dădusem prin această zonă din vremea când un angajat al Căminului social din localitate, instituţie subordonată Consiliului Judeţean Botoşani, loc de tratament pentru persoanele cu afecţiuni psihice, a pus pe o pacientă să-i facă sex oral, „de două orii”, cum chiar ea s-a lăudat.
Vremea a trecut, angajatul este bine mersi pentru că protecţia de la partid a fost mai puternică decât puterea legii, iar promiscuitatea profesională şi morală a angajaţilor de aici stă ridicată la cote înalte, mai înalte ca în vremurile regimului comunist.
În sat, cei întrebaţi unde stă Iulian Avădăni nu-l cunoşteau. Aveam să aflu că era cunoscut mai mult după poreclă. Până la urmă, prin zona primăriei am dat peste un cetăţean cu o camionetă şi l-am întrebat dacă-i localnic. Mi-a spus că nu, dar aflând ce creau a strigat la un alt cetăţean aflat prin curte că „Domnul Rotundu caută pe cineva1”. Aşadar, mă cunoştea, ştia cine sunt dar aveam să descopăr că se număra printre cei despre care mai scrisesem, darn nu laudativ.
Până la urmă, după îndrumări care de care mai complicate, am
ajuns şi pe uliţa lui Iulian Avădăni. Deşi ştia vă voi veni, acesta era plecat de acasă. Dintr-un aparat de radio pus pe pervazul geamului se cânta muzică populară de mama focului. La strigătele mele a ieşit un flăcău cu care nu am reuşit să leg o conversaţie clarificatoare. Parcă era picat din lună! Cum de prin vecini n-a ieşit nimeni la poartă, am fotografiat şi filmat bucata de uliţă pe care se putea observa că mai fusese pusă piatră . Cum uliţa este în pantă, piatra, în cea mai mare parte a fost spălată de ape.
M-am întors în satul Zoiţani şi l-am căutat pe consilierul local liberal Marcel Gherman. L-am găsit, i-am povestit ce nevoi m-au mânat prin partea locului iar acesta mi-a explicat că primarul Dresleucă a adus piatră, un munte, ca să pietruiască toate uliţele din Adăşeni şi Zoiţani. În ce-l priveşte pe Iulian Avădăni, omul ar avea ceva probleme de înţelegere.
Cât despre primarul Dresleucă, cei cu care am intrat în vorbă sunt mulţumiţi de prestaţia sa iar la anul îl vor vota din nou. Consilierul local Gherman este singurul care are în Zoiţani magazin. L-am întrebat cum îi merge afacerea. „Pâlpâie să se stingă!” a fost răspunsul său.
În sat sunt doar pensionari de pe urma CAP-ului iar alte venituri oamenii n-au. Trăiesc mai mult din mila lui Dumnezeu şi a primarului PSD care le mai aduce ajutoare.
Şi drumul dintre Zoiţani şi Adăşeni, asfaltat de ceva timp, a început să se deterioreze. Fiind drum comunal, este treaba primăriei să-l repare. De unde bani? În comuna Adăşeni oamenii trăiesc la fel precum cei din lumea a 3-a- Salvarea lor poate veni dacă se va face reforma administrativă iar comuna va fuziona din nou cu cea Avrămeni de care s-a dezlipit în vremea Guvernului Năstase, adică anul 2002 Deocamdată, traiul de zi cu zi al acestor vieţuitori depinde de Dumnezeu şi primarul Dresleucă!
Ionică Nechifor
