Rând pe rând îţi defilează prin faţa ochilor peisajul satelor de moţi, locuri călcate cu piciorul de crăişorul Iancu. Câmpina şi apoi Albac sunt cele mai cunoscute. Numai că şi moţii au renunţat la tradiţiile milenare şi s-au europenizat. Ba chiar la intrarea în unele localităţi au pus şi anunţul de „sat european”. Am încercat să observ ce anume a „europenizat” acea localitate, însă n-am localizat deosebirea. Mai ales că pe lângă căsuţele gârbovite de vreme nu se poate vedea clasicul WC-u, pădurea din spatele casei continuând să fie locul unde „moţii merg pe jos” precum regii odinioară.
La Pensiunea Moldova, situată în cătunul Galbena, aparţinând de localitatea Arieşeni, am ajuns spre seară. Patronul botoşănean Calistru ne aştepta. După ce-am fost rânduiţi pe camere, am coborât la parter pentru a ne ospăta. A urmat, apoi, o noapte de somn. Un somn adânc, însoţit doar de susurul discret şi monoton al apei ce curge pe lângă pensiune şi foşnetul pădurii de brazi. Aerul, rece şi puternic ozonat, ne-a obligat să folosim plapuma, căldura de peste zi dispărând odată cu lăsarea
lăsarea întunericului. Pensiunea Moldova este situată chiar la poalele muntelui Curcubăta, cel mai înalt vârf al Carpaţilor Occidentali, aparţinând de Munţii Bihorului. Se poate urca cu maşina până la cota finală de 1846 metri, distanţa fiind de 12 km. Pe jos distanţa este mai scurtă, dar cere curaj şi cunoaşterea traseului. Cu muntele nu se poate glumi. Nu-l respecţi, plăteşti nesăbuinţa chiar şi cu viaţa. Deşi urci vârful pornind din Galbena Arieşenilor, muntele se află pe raza comunei Gârda de Sus.
Am urcat şi noi. Cu jeep-ul lui Calistru. De sus, de pe Curcubăta, ţi se deschide o privelişte greu de imaginat că poate exista pe pământ. Spre nord se deschide Valea Arieşului. Munţii urcă în trepte până ce ating înălţimea masivului Vlădeasa şi a Muntelui Mare. Spre nord-vest poţi admira pasul Vârtop şi apoi depresiunea Beiuşului, iar dacă vremea este frumoasă şi cerul limpede poţi vedea oraşul Oradea. Spre sud-vest Muntele Găina se înalţă mândru, iar dincolo de el se poate vedea până spre Arad. Spre sud-est se desfăşoară coamele Munţilor Bihorului.
Vârful Curcubăta este dezgolit, pădurea de brazi oprindu-se cam pe la cota 1500. Totul este acoperit cu un strat de licheni şi iarbă, peisajul alpin fiind numai bun pentru păscutul animalelor. Pe coama îngustă a muntelui pasc în voie herghelii de cai semisălbatici. Sunt caii pe care moţii îi aduc aici în luna mai şi-i lasă liberi, zi şi noapte, până la prima zăpadă ce cade prin octombrie-noiembrie.
Mi-am desfătat sufletul privind Ţara Moţilor, locul unde crăişorul Avram Iancu i-a strâns pe moţi şi a pornit să despovăreze ţinutul de dominaţia austro-ungară. Moţii vorbesc şi acum cu mândrie despre Crăişorul Munţilor, care încă îi ocroteşte cu puterea spiritului său. Pe vârful Curcubăta mi-a fost dat să ascult de la un moţ, hâtru dar chibzuit la vorbă, isprăvi de ultimă oră. La sărbătoarea de pe Muntele Găina, ce tocmai se consumase cu o săptămână înainte de venirea
noastră, şi-a făcut prezenţa şi Elena Udrea. Moţii au huiduit-o şi i-au strigat „curvă prezidenţială”. Pe preşedintele Băsescu nu l-au huiduit, dar nici nu l-au aplaudat şi strâns în braţe. Pur şi simplu l-au tratat cu indiferenţă. Moţii nu iartă şi nu uită. Toate guvernele postdecembriste, toţi preşedinţii ţării, le-au călcat locurile doar la sărbători, dar n-au făcut nimic să le uşureze viaţa aspră de munteni. Doar că le-au închis minele, lăsându-i muritori de foame. Din vârful muntelui am coborât spre cota 1500, la un izvor cu o apă aşa de rece, că este imposibil de băut fără să n-o încălzeşti între palme. Patronul Calistru a pus de-un grătar, iar un anume dom Vasile din Marghita, şi el găzduit la pensiune ca şi noi, şi-a asumat rolul de bucătar. Cu mici şi cârnaţi de casă moldoveneşti ne-am ospătat.
Stând în jurul focului, ne-a vizitat de la o stână din apropiere o moaţă, venită să ia apă de la izvor. Motiv pentru Calistru să-i reproşeze că în urmă cu câteva zile, când se afla tot la un grătar cu o altă tură de turişti, a comandat la stână câteva porţii de balmuş, o mâncare tradiţională pe care moţii o prepară într-un mod extrem de gustos, porţii pe care ciobanii au încasat „un meleon” de lei, plus 10 lei deplasarea de la stână la locul grătarului, vreo sută de metri. Iar Calistru a considerat că i-a cam jumulit turiştii, nelăsând loc de bună ziua şi pentru alte serii.
Dealtfel aveam să observ că pe la moţi „un meleon” de lei este preţul la orice. Că-i un obiect ieftin sau unul scump, că face sau nu face preţul, ţi se cere „un meleon”.
Vremea pe munte este schimbătoare. Cald şi frumos, de făceam plajă la slip, dintr-o dată s-a înnorat şi a început să plouă. Aşa că am coborât muntele în grabă, revenind la pensiune. (Ioan Rotundu – Va urma)
Lupu nu este la Moscova ci la o alta capitala „prietena » Bucurestiului: Budapesta ! 
