Alexandru este student în ultimul an la Facultatea de informatică din Constanţa. Părinţii săi, intelectuali botoşăneni, mama profesoară iar tatăl absolvent de Conservator, au fost determinaţi de împrejurări ca un număr de ani să lucreze în Constanţa. Nu în profesia lor, ci ca angajaţi într-o firmă privată. Recent au revenit în Botoşani, iar din banii adunaţi la Constanţa vor să-şi ridice o casă.
Alexandru, obişnuit deja cu munca la patron, crede că-şi poate făuri un drum în viaţă, punând bazele unei mici afaceri. Pentru început, fiind un mare iubitor de animale, dorinţa sa a fost să deschidă un magazin gen Pet shop, prin care să ofere deţinătorilor de animale de casă şi companie toate cele trebuincioase.
Numai că trecerea de la gând l-a faptă n-a fost deloc uşoară. În primul rând a trebuit să treacă prin furcile caudine ale celor de la Urban Serv, pentru a obţine aprobările necesare amplasării unui chioşc în piaţa centrală. Aşa s-a călit Alexandru în lupta cu birocraţia, aspecte ale vieţii care nu se învaţă în nici o facultate din România europeană. Nădejdea a fost în tatăl, care obişnuit cu modul de lucru al funcţionarilor, a ştiut cum să bată la uşile care voiau să i se deschidă. După aproape două luni de umblat pentru aprobări, avize şi autorizaţii a putut deschide uşa propriului chioşc. Dar şi punga i se golise cu peste 15 mii lei.
Nu a fost uşor nici în a se hotărî cu ce articole să se aprovizioneze. A apelat la firmele de profil, a mai întrebat în stânga şi-n dreapta şi până la urmă rafturile s-au umplut cu diferite feluri de hrană pentru animale, articole de igienă corporală, accesorii şi multe alte piese năstruşnice.
Chiar în preajma Crăciunului a deschis şi Alexandru uşa chioşcului, aşteptând să-i calce pragul primul cumpărător. Iar curioşii n-au întârziat să arunce o privire, pentru a vedea ce le poate oferi tânărul patron. Majoritatea s-au arătat încântaţi de preţurile foarte mici, extrem de atractive.
Vestea că în piaţa mare s-a deschis un chioşc ce oferă hrană pentru animale la preţuri mici a ajuns şi la urechea concurenţei. Nu mică i-a fost mirarea lui Alexandru când o cucoană, cam bogată în ani, i-a întors pe dos toate mărfurile, întrebând de preţ, fără a cumpăra ceva. Un alt bărbat a stat la geamul chioşcului mai bine de un ceas, privind atent la preţul de pe etichete.
Însă cea mai năstruşnică întâmplare s-a petrecut când un cetăţean, cu aer de şmecher, i-a comandat 20 kg de hrană pentru peşte. O astfel de cantitate se vinde poate într-un an. Alexandru s-a prins că-i o înşelătorie, adică să-l facă să blocheze nişte bani. Când i-a cerut şmecherului să achite un avans, drept garanţie, bărbatul a dispărut cu repeziciune.
Încet, încet cumpărătorii îi calcă pragul tot mai des, iar Alexandru speră să-şi dezvolte afacerea. El este unul dintre tinerii care bate la uşa capitalismului, în speranţa că va răzbate şi-şi va făuri un viitor. Măcar încearcă, pentru că majoritatea celor de vârsta sa ori îşi bazează viitorul pe banii lu babacu, ori îşi iau lumea-n cap pe meleaguri străine. (Adrian Marcu)