Iubirea faţă de copii i-a determinat pe unii să urmeze o profesie ce implică prezenţa copiilor. O astfel de profesie este şi cea de asistent maternal. O meserie admirabilă, având în vedere că majoritatea şi-au ales această profesie pentru a-şi dedica viaţa acelor copii, care peste noapte au devenit ai nimănui. Activitatea în cauză implică afecţiune, dar într-o oarecare măsură şi o mare responsabilitate. Pentru puţini dintre cei angajaţi ca asistenţi maternali această profesie se poate numi doar un serviciu. Pentru unii această activitate aduce bucuria de zi cu zi în casă, iar pentru alţii profesia de asistent maternal a pietruit drumul spre familie.
Meseria aceasta nu este deloc uşoară, având în vedere faptul că regula de bază este să nu te ataşezi prea mult de copilul/copiii pe care i-ai primit în întreţinere, deoarece acesta va trebui să plece la un moment dat în sânul unei familii, de preferat în sânul familiei naturale. Dacă părintele de profesie se ataşează foarte mult de copil, momentul despărţirii poate fi extrem de dureros. “În mod normal, asistenţa maternală este o profesie, iar toţi spun că un asistent maternal nu ar trebui să se ataşeze însă aceştia sunt şi ei oameni, nu maşinării. O parte din ei ajung să se ataşeze de copiii daţi în întreţinere atât de mult, încât doresc să-i adopte. Majoritatea asistenţilor maternali au de suferit atunci când copilul din plasament se întoarce în familia naturală însă înţeleg că acest lucru este spre binele copilului. Cert este că ataşamentul nu poate fi exclus în relaţia copil – asistent maternal însă asistentul maternal trebuie să aibă puterea să treacă foarte repede peste astfel de situaţii”, a declarat Marius Oroşanu, preşedintele Sindicatului “Impact” Botoşani. La nivelul judeţului câţiva asistenţi maternali au evitat o astfel de situaţie prin faptul că au adoptat copilul pe care îl aveau în întreţinere. Din 2004 până în prezent, la nivelul judeţului s-au înregistrat trei cazuri de adopţie din partea asistenţilor maternali. “În 2004 au fost două cazuri de adopţie la asistenţi maternali, în 2005 nu am avut nici un caz, iar anul acesta s-a deschis procedura de adopţie pentru un copil. Cele două fete adoptate în 2004, (la data adopţiei) aveau vârste cuprinse între 3 şi 4 ani. Cât despre cazul de adopţie din acest an este vorba despre un băiat de şase ani. Nu au fost cazuri în care să se adopte doi copii de către un asistent maternal. După adopţie un asistent maternal a renunţat să mai profeseze această meserie, un altul s-a redirecţionat profesional după ce a mai profesat un an în sistem, iar despre cel de-al treilea asistent maternal încă nu se ştie deoarece procedura de adopţie este în curs. Menţionez că unul din cei trei avea deja un copil propriu”, a declarat Cristina Fortoeş, coordonator al Compartimentului de protecţie de tip familial – adopţie şi post adopţie. Asistentul maternal renunţă la a fi părinte de profesie din motive precum: condiţia financiară, dar probabil şi din cauză că acesta nu-l va putea trata la fel şi pe copilul care va veni în grija sa. De asemenea, mai există şi frica de a nu se ataşa din nou, într-atât încât să mai adopte şi pe cel de-al doilea copil. “Au fost cazuri în care asistenţii maternali, în urma unei despărţiri dureroase de copilul pe care l-a avut în întreţinere, au renunţat la a mai profesa ca asistent maternal doar pentru a nu trăi din nou un astfel de moment. Sunt cazuri în care de pe urma despărţirii are de suferit nu doar asistentul maternal ci şi copilul. Pentru acest lucru există specialişti în cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Botoşani care să-i ajute pe copii să treacă mai uşor de aceste momente de despărţire. Ar trebui să existe o persoană care să ajute şi asistenţii maternali în astfel de condiţii”, a precizat Marius Oroşanu. Un asistent maternal poate să se gândească să adopte copilul pe care-l are în grijă doar dacă este clarificată situaţia cu părinţii acestuia, adică familia naturală nu doreşte/nu poate în nici un chip să-l mai primească înapoi, altfel, asistentul îşi face speranţe deşarte. “Pot spune că pentru aceşti copii, faptul că au fost adoptaţi de către asistenţi maternali este un lucru pozitiv, deoarece ei erau deja obişnuiţi cu familia respectivă”, a mai adăugat Cristina Fortoeş. (Carmen STANCIU)