Aspecte inedite din activitatea „Artezianului” de Tg. Ocna

Duminică dimineaţa am părăsit staţiunea Tg. Ocna, nu înainte ca în aşteptarea maşinii să mai trec o dată în revistă centrul civic al oraşului. Şi bine am făcut! Plecam din Tg. Ocna şi habar nu aveam că primarul PSD Ştefan Şilochi este poreclit de localnici „Artezianul”. Porecla i se trage de la faptul că primarul le-a promis în campania electorală din primăvara anului 2012 că dacă-l aleg primar, printre frumoase şi ademenitoare viitoare realizări şi fântâni arteziene.
Numai că atunci când a preluat mandatul era deja o fântână arteziană într-un părculeţ central pe care primarul proaspăt ales a decis să-l modernizeze, înfrumuseţând astfel centrul civic. Numai că modernizarea părculeţului a fost abandonată anul trecut, fără a mai fi semne că se va mai relua. Aşa că fosta arteziană, despre care am mai scris într-un reportaj anterior, a ajuns acum o ruină. O altă arteziană le-a promis primarul pe o altă stradă circulată a oraşului. Lucrarea a început-o prin anul 2013. S-au marcat canelele de scurgere a apei, s-au tras cablurile care să asigure iluminatul artistic, după care gurile de apă au fost acoperite cu imense capace din beton (foto 1) şi.. totul a îngheţat la nivelul anului 2013.
Dar aceste două promisiuni nerealizate nu-l împiedică pe primar să continue a le promite târgoveţilor ocneni noi şi noi arteziene. Pentru că i-a rămas mai puţin de un an din actualul mandat, eu aş zice să se grăbească cu promisiunile ca nu cumva să rămână cu ele ca traumă politică pentru că după alegerile de la anul va putea fi orice numai primarul staţiunii de munte Tg. Ocna nu.
Am trecut şi pe la cele două monumente ridicate în memoria ostaşilor români şi sovietici căzuţi în luptele din zonă în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Dacă anul trecut m-am simţit oarecum neîmpăcat în suflet pentru că mormintele ostaşilor sovietici erau mai bogate în flori şi mai bine întreţinute decât cele ale ostaşilor români, anul acesta ambele cimitire aflate la vreo 50 metri distanţă unele de altele erau lăsate pradă buruienilor. Halal cinstire a memoriei eroilor, mai ales că în iunie, de Ispas, primarul, presupun, sub privirile triste ale asistenţei a depus şi câte o coroană cu flori.
Circulând pentru a treia oară pe strada principală, simţeam că ceva mă incită dar nu-mi dădeam seama ce. Duminică dimineaţă am descoperit şi ce anume lipsea zonei. Anul trecut spaţiul verde dintre stradă şi trotuar era plantat cu flori, trandafirii fiind la loc de cinste. Anul acesta totul era arid şi doar un fir de trandafir (foto 2), închircit şi acela, amintea că acel spaţiu verde a fost cândva cultivat cu flori. Gândul m-a dus imediat la primarul nostru. Şi Portariuc a scos trandafirii de pe Calea Naţională şi a presurat spaţiul verde cu nisip şi din loc în loc bucăţi de stâncă, transformând totul într-un peisaj selenar.
Nu înţeleg de unde ura primarilor PSD împotriva trandafirilor când această frumoasă şi mult cântată floare a fost abil folosită de politicienii social-democraţi pentru a-i prosti pe români să voteze candidaţii PSD-ului, printre ei şi darnicul primar în promisiuni Ştefan Şilochi.
Nu pot să-mi închei seria de reportaje de la Tg. Ocna fără a face referire şi la ştrandul Salinei. Săptămâna care mi-am petrecut-o în apa sărată a ştrandului a fost una însorită aşa că m-am putut bucura din plin de binefacerile apei sărate. Bazinul a fost zilnic aglomerat iar în jurul meu se purtau fel de fel de discuţii. Cei care au fost la astfel de băi la Sovata sau Praid susţineau că apa de la Tg. Ocna este mai eficientă în combaterea reumatismului, motiv pentru care au şi venit aici la băi.
Problema care rămâne nerezolvată şi totodată cea mai importantă, ştrandul aparţine de Salină iar Salina de Compania Naţională a Sării. Deşi la ştrand sunt condiţii civilizate de baie şi plajă, sunt şezlonguri, duş cu apă călduţă, punct de vânzare ape, sucuri, dulciuri etc. , automate de cafea şi mai ales un grătar. Tocmai grătarul i-a nemulţumit pe mulţi din cei veniţi la ştrand. Totul este porţionat: 7 lei o porţie de 2 cârnăciori, 7 lei o porţie de 4 mici, 3,50 lei 100 g hamsii, 2 lei porţia de cartofi prăjiţi de 100 g.
Problemele au apărut la cârnăciori şi mici. Dacă voiai 3 cârnăciori sau 3 ori 5 mici, grataragiul îţi spunea că n-are voie să vândă decât numai la porţii stabilite de conducere, că Salina este de stat şi totul este sub controlul conducerii, că pe el îl socoteşte la porţii şi n-are preţ pe bucată.
Grataragiul, fost mecanic de tren vreme de 20 de ani, pentru că s-a restrâns activitatea în mină şi locomotiva sa a intrat în conservare, vara îl foloseşte la grătar iar iarna la muncă în mină. Organizarea muncii exact la stat, adică anapoda. Se mai vorbea prin bazin de către cei veniţi de prin toate colţurile ţării că de ani de zile strada de acces la ştrand şi Salina unde vin autocare cu turiştii care vizitează mina este neîntreţinută şi nici spaţii de parcare nu sunt suficiente. Aşa că poliţiştii stau prin preajma Salinei şi care nefericit îşi parchează maşina pe unde crede el că a găsit un loc este repede abordat de poliţişti şi amendat.
Apoi, ştrandul poate fi folosit ca mijloc de tratament numai trei luni pe an, dacă este cald afară, în rest se închide pentru că nimeni din Compania Naţională de Sare n-a considerat să investească într-o bază de tratament cu caracter permanent, ceea ce ar spori binişor veniturile Salinei. Sunt convins că dacă, baza de tratament, aşa cum arată acum, ar fi concesionată unui întreprinzător ar putea ieşi din ea o bijuterie. Ar avea de câştigat şi oraşul, fiind continuu plin de turişti. Dacă oraşul ar fi avut un primar bătăios, sunt convins că multe beneficii ar fi adus oraşului presând autorităţile statului să investească în dezvoltarea staţiunii. Dar cu un primar lăudăros şi nevrednic în fapte, de prin luna septembrie staţiunea devine pustie şi-i mare păcat.
Dacă totul va decurge firesc, la anul voi reveni la Tg. Ocna. Tot în luna iulie şi sper ca oraşul să se bucure de un primar care mai întâi îşi suflecă mânecile şi apoi vorbeşte despre realizările sale iar actualul Şilochi să se ducă pe pustii precum un vis urât în zori de zi.
13.07.2015