Astro-arheologul Mathieu Ossendrijver, de la Universitatea Humbolt din Berlin, a facut aceasta descoperire examinand inscriptiile cuneiforme de pe tablete de argila datand intre 350-50 i.Hr. care se afla in British Museum din Londra.
Pana acum, istoricii stiintei credeau ca savantii babilonieni din Mesopotamia - zona ce corespunde astazi Irakului - preziceau miscarile Soarelui, ale planetelor si ale Lunii cu ajutorul unor formule aritmetice simple observand cerul din zonele de desert.
Insa autorii studiului, publicat in cel mai recent numar al revistei Science, au concluzionat dupa ani de cercetari ca babilonienii au inventat concepte matematice si geometrice care descriu relatiile dintre miscare, timp si pozitia obiectelor ceresti.
Este vorba de concepte foarte cunoscute tuturor fizicienilor sau matematicienilor moderni, insa se credea ca acestea au aparut mult dupa babilonieni.
Inscriptiile astronomilor mesopotamieni dezvaluie mai multe reprezentari geometrice ale obiecte ceresti mai abstracte si mai sofisticate decat cele ale grecilor antici, cu o dimensiune reprezentand timpul, a remarcat istoricul Alexander Jones de la Universitatea din New York, care nu a fost implicat in studiu.
Astfel de concepte nu au fost "redescoperite" pana inaintea secolului al XIV-lea in Europa, a adaugat el, ceea ce reflecta "geniul acestor savanti necunoscuti ai Mesopotamiei, inventatori ai astronomiei matematice babiloniene".
Dupa ce scrierea cuneiforma a incetat sa fie folosita in primul secol al erei crestine, se crede ca astronomia babiloniana a fost data uitarii. A fost nevoie ca filosofii si matematicienii francezi si englezi sa reinventeze aceste concepte la sfarsitul Evului Mediu, spune profesorul Jones.
Acesta sustine ca descoperirea ar putea indica faptul ca, in cele din urma, geometria babiloniana nu a disparut complet.
Comparand fotografii ale unor fragmente din tablete cu alte texte babiloniene mai vechi, cu tablete din colectia British Museum, Mathieu Ossendrijvern a descoperit ca formulele se refereau la o forma trapezoidala care permite calcularea miscarii planetei Jupiter.
Planeta gigant era asociata celui mai mare zeu al babilonienilor, Marduk, patron al orasului Babilon.
Calculele prezentate pe tablete acopera un ciclu de 60 de zile de circulatie a planetei Jupiter, care incepe in prima zi, cand planeta apare pe cer chiar inainte de ivirea zorilor, precizeaza Mathieu Ossendrijver, un astrofiziacian devenit istoric.
In acest interval, miscarea lui Jupiter pare sa fi incetinit. O astfel de miscare aparent haotica se explica prin combinarea complexa a orbitei Pamantului si a celei a planetei Jupiter in jurul Soarelui.
Un grafic al vitezei aparente a lui Jupiter formeaza un trapez care permite determinarea distantei parcurse de catre planeta de-a lungul planului ecliptic pe cer timp de 60 de zile.
"Acest studiu este o contributie importanta la istoria astronomiei babiloniene si, in general, la istoria stiintei", estimeaza istoricul astonomiei John Steele, de la Universitatea Brown, care de asemenea nu a fost implicat in realizarea studiului.
Agentia de stiri HotNews
dupa criticile CE din raportul MCV
