Din cele vreo 30 de persoane convocate s-au prezentat vreo cinci, şi acelea plictisite de moarte. Supărat de insuccesul înregistrat în privinţa disciplinei instituţionale, prefectul a găsit drept ţapi ispăşitori pe foştii subprefecţi. Cică ei n-au fost în stare să menţină activă activitatea Grupului, motiv pentru care prezenţa a fost sub orice critică.
Cu mintea sa înregimentată în tiparele logicii de bugetar, prefectul a ţinut o cuvântare din care nu se poate înţelege mare lucru pentru că n-are cap şi nici coadă. Redau fragmentul publicat de reporterul de la botoşăneanul.ro:
Vă garantez eu că vor fi prezenţi. Probabil la toate comisiile de numire a subprefectului mă face să trag anumite concluzii, toate grupurile de lucru, comisiile care erau ţinute de foştii subprefecţi din punctul meu de vedere sunt inexistente. Dar aţi observat şi dv. Probabil mai aveau şi alte activităţi în afară de prezenţa în aceste comisii. Dar vă garantez eu că lucrurile se vor schimba
Dacă tăcea, filozof rămânea aşa a vorbit mai ceva ca Ion Anapoda. Bietul prefect a crezut că şedinţele la care sunt convocaţi primarii sau reprezentanţii ONG-urilor sunt asemeni celor cu care s-a obişnuit el la Finanţe când îşi convoca birocraţii din subordine.
Membrii constituenţi ai acestui Grup sau a altor comisii de lucru nu sunt subordonaţii prefectului, sunt colaboratori, iar dacă prefectul nu se bucură de autoritate în rândul lor este pentru că n-a demonstrat capacităţi de manager administrativ la nivel de judeţ şi nici abilităţi de bun organizator.
După ce luni s-a ascuns în birou de frica celor veniţi în audienţă pentru că problemele lor îi depăşeau capacităţile de înţelegere şi rezolvare, iată că marţi i-a fost dat să treacă din nou prin cele trei ceasuri rele.
Cu o autoritate care dinte spre zero absolut poate că ar face mai bine să se ducă de unde a venit, dacă nu vrea să rămână în istoria botoşăneană postdecembristă ca fiind cel mai incompetent prefect. Încă nu-i târziu să-şi ia valizuţa, să se strecoare pe sub zidul clădirii Prefecturii şi să intre în sediul Finanţelor aflat la 20 m distanţă, dispărând o perioadă din viaţa publică pentru ca memoria colectivă să-l uite şi să-l ierte pentru afronturile ce ni le-a adus.