Specialiştii susţin că aşa cum există pe lume persoane cărora atâta timp cât trăiesc le iese totul, bucurându-se din plin de faimă, glorie şi bani, există pe lume şi persoane predispuse la ghinion, care pot rata la infinit şansele care apar şi dispar pe negândite. Una dintre aceste persoane este cu siguranţă – dar numai dintr-un anumit punct de vedere, după cum vom vedea – Lenuţa Cluci, tânăra barmaniţă de la terasa Pavilion din oraşul Flămânzi. În urmă cu vreo trei săptămâni fata a găsit pe un scaun al terasei, în timp ce făcea curăţenie, un portmoneu conţinând circa 25.000 de euro, pe care l-a pus de-o parte şi l-a înapoiat păgubaşului, după ce l-a căutat cu îndârjire, prin centrul oraşului, pe la primărie şi la telefon.
Atunci, au existat persoane care au lăudat-o pentru gestul făcut dar şi numeroase altele care au luat-o în derâdere. Nici nu s-au stins prea bine ecourile întâmplării şi un eveniment similar s-a produs, în împrejurări aproape identice. Marţi, în timp ce s-a apropiat să şteargă masa după singurul consumator care se afla în Tersa Pavilion, aceeaşi bărmăniţă a observat, de data acesta lipită de piciorul mesei, o pungă strălucitoare pentru cadouri, în mod vizibil uitată de cineva. Fata a ridicat punga şi când a dus-o la bar, nici nu a fost nevoie să se uite prea mult la ea, că a simţit că o ia cu leşin.
Şi de data acesta ambalajul era doldora de bani, peste 150 de milioane de lei vechi fiind înghesuiţi laolaltă, în lei şi euro, după cum avea să afle mai târziu. De data acesta, barmaniţa Lenuţa nu a mai fost nevoită să umble după păgubaş deoarece acesta, nimeni altul decât consumatorul de mai devreme, care foarte senin a revenit în bar şi a întrebat-o dacă n-a găsit banii.
Fata i-a înaintat “materialul” şi uite aşa s-a mai ales cu o “recompensă” de 500.000 lei vechi, pentru un gest pe care, ca şi data trecută, nu se ştie câţi dintre noi l-ar fi făcut. Chestia e că acum lumea nu mai râde de fată, dar se uită la ea ca la o ciudată, şi poate pe bună dreptate, căci nu-i este dat oricui ca în decurs de numai două săptămâni să găsească, uitate în bar, sume totalizând aproape un miliard, pe care să le înapoieze păgubaşilor fără a se alege aproape cu nimic. “Eu stăteam şi tremuram ca proasta că nu ştiam cum să procedez, când fostul consumator s-a întors şi m-a întrebat dacă n-am găsit o pungă cu bani. Omul nici măcar nu era beat, stătuse efectiv la masa respectivă, consumase o singură bere, şi plecase apoi în staţie, ca să aştepte o ocazie. Probabil că acolo şi-a dat seama că-i lipsesc banii pe care îi aşezase, neglijent, pe podea, lângă piciorul mesei. Mi-a spus mai târziu că tocmai vânduse un teren şi că se ducea la Hârlău să facă actele”, ne-a povestit Lenuţa Cluci, uimită ea însuşi de întâmplare.
Mai mult paranormală decât bizară, chestia asta mi-a amintit un banc celebru, care este pe undeva şi de sezon, cu multiple trimiteri la logica umană şi la comportamentul semenilor noştri. Se spune că, într-un sat lovit de inundaţii, un bătrân a urcat pe acoperiş, să scape de furia apelor, care urcau, urcau. La un moment dat, s-a apropiat de el o barcă pneumatică, a cărui vâslaşi l-au invitat să coboare, că vine viitura. Moşul a refuzat, pretextând că pe el îl va ajuta Dumnezeu, căruia nu înceta să i se roage. Apa a crescut, a mai trecut pe acolo o şalupă cu militari, şi aceştia l-au implorat să vină cu ei, ca să scape de furia apelor, dar nici ei n-au avut succes.
Bătrânul o ţinea una şi bună, că pe el îl va ajuta Dumnezeu, şi la fel a răspuns şi echipajului elicopterului de salvare care a încercat, a treia oară, să-l facă să se răzgândească. Încrezător în credinţa lui, a rămas pe acoperiş, a venit viitura, l-a luat şi a ajuns în faţa lui Dumnezeu, căruia a început să i se jelească: “Cum de-ai putut, Doamne să mă laşi să mor, când eu toată viaţa am crezut că vei avea grijă de mine?” La care, bunul Dumnezeu, privindu-l ciudat, i-a răspuns: “Cum n-am avut grijă de tine? Păi nu ţi-am trimis şi barcă pneumatică, şalupă, elicopter?” Acum, departe de noi gândul că tânăra ar fi făcut bine dacă ar fi dosit banii găsiţi, dar, pe de altă parte, gândul nu poate să nu ne fugă şi la altă veche vorbă neaoşă: “Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă în traistă”.
(B.P.F.)