Vineri seară, la terasa Casanova a Hotelului Maria, a avut loc lansarea volumului de poezii intitulat „Sarmale de cuvinte” şi semnat de către prozatorul Valentin Jantea. Trecând de la proză la poezie, autorul a dorit să-şi pună în valoare o componentă a trăirilor sale, rămasă necunoscută nouă până în prezent. Dacă a reuşit sau nu, timpul va fi judecătorul valorii creaţiilor sale poetice. Prezent la lansare, cu puternica sa personalitate de profesor, poet şi membru al Uniunii Scriitorilor din România, Dumitru Ţiganiuc a apreciat volumul ca fiind unul al căutărilor şi nu unul al consacrării, poetul având încă mult de luptat cu propriile sale creaţii, lipsa autocenzurii fiind încă evidentă. Dar „sunt semne că poezia lui Valentin Jantea se află pe un drum bun, chiar dacă se anunţă şi lung” a apreciat reputatul profesor.
Valentin Jantea, cunoscut cititorilor din cele două volume de proză: „Prafuri cenuşii” şi „Comorile baronului von Botoşani”, este supranumit şi „Baronul Vălucă”, poate şi datorită comportamentului său boem, ieşit din tiparele cu care suntem obişnuiţi majoritatea dintre noi. Jantea este fiul reputatei profesoare universitare septuagenare Florica Elena Suşter, fiind celebrului savant biolog Petru Suşter, născut la Costeşti – Răchiţi, unde conacul său mai dăinuie. Altfel spus, Jantea este nepotul savantului. Familia sa a moştenit de pe urma savantului o mare avere, formată din multe sute de hectare de pădure, la Iaşi şi Văculeşti Botoşani (peste 200 ha), avere de care Jantea este împuternicitul familiei s-o administreze. Pădurii se mai adaugă multe hectare de teren arabil şi câteva conace. Fumând pipă, cu aparenţe de intelectual rasat, Jantea se comportă ca un baron, de unde şi eticheta care i s-a atribuit.
La lansare a participat şi mama sa, împreună alt fiu, care s-a arătat foarte prestant, îmbrăcat după moda veche a armenilor, că trebuie ştiut, Jantea se trage dintr-o familie de armeni. Au mai onorat evenimentul fostul primar Florin Egner, care, cândva, s-a declarat de origine armeană, scriitorul şi omul de cultură Valentin Ţopa, directorul Eltrans, Ioan Comariţa şi mulţi membri ai Cenaclului literar „Aici – departe”(foto, Jantea şi o parte dintre colegii de cenaclu), din care Jantea face parte.
În cuvântul meu am făcut remarca, dealtfel cunoscută, că puţini scriitori pot deveni jurnalişti, dar mulţi jurnalişti au devenit scriitori. Este şi cazul lui Jantea, care şi-a început cariera ca reporter pe la mai toate publicaţiile botoşănene, inclusiv la Jurnalul. Am mai accentuat faptul că în timp ce Jantea fuge după cuvintele şi expresiile care să-i exprime trăirile poetice, la rându-i este fugărit de către cuvintele, poate mult mai familiare, ale prozei. Cine fuge după doi iepuri, riscă să nu prindă nici unul. În opinia mea, Jantea ar trebui să se dedice prozei, unde-l simt cu mult mai mult în elementul său, decât în poezie. Hotărârea îi aparţine.
Evenimentul a fost udat din belşug cu bere şi vin, iar delicioşii mici n-au lipsit din meniu. La zăpuşeala de afară, salatele au fost bine primite şi au dispărut repede de pe masă.
Închei cu speranţa că Valentin Jantea nu va rămâne la nivelul scriiturilor de duzină, nu va îngroşa rândul numelor destinate anonimatului, ci va confirma, contrazicând multe din opiniile rezervate valorii sale viitoare. Succes, baroane! (Ioan Rotundu)