Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Politică
Cultură
Anunţuri
Fapt divers
Editorial
Învăţământ
Sănătate
Administraţie
Ştiri agenţii
Horoscop
Umor
Gastronomie
Caricaturi
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
21714
De la 07 Ianuarie 2003
122907363

Bilderbergerii trădării naţionale (II)

  • sau tabloul celor care pun România pe tavă Rusiei
  • 30 November 2009, 23:00
Rolul lui Patriciu în îndeplinirea planurilor Rusiei
Rompetrol este societatea înfiinţată de Ceauşescu în 1974, cu scopul de a valorifica în plan internaţional tehnologia petrolieră de care dispunea România. După 1990, societatea intră într-un declin economic voit, iar foştii prim miniştri Roman, Stolojan, Nicolae Văcăroiu, Victor Ciorbea şi Radu Vasile ar trebui să dea explicaţii poporului român cum de cea mai apreciată companie românească pe plan internaţional ajunsese să-şi piardă piaţa şi să fie ameninţată de faliment.
Adusă la sapă de lemn, în 1998 societatea este achiziţionată de un grup de oameni de afaceri români, în frunte cu Dinu Patriciu. În 2001, Rompetrol, controlat deja de către Patriciu prin pachetul majoritar de acţiuni deţinut, achiziţionează rafinăria Petromidia. Achiziţia s-a făcut de la FPS şi în condiţii total netransparente. Preşedintele Băsescu a iniţiat o anchetă prin DNA, dar totul s-a rezolvat de către judecătorii aflaţi în conflict deschis cu preşedintele, care au considerat că Patriciu nu-i vinovat cu nimic. Patriciu transformă compania într-una multinaţională şi realizează profituri uriaşe. O sucursală este înfiinţată şi în Ucraina, adică în zona de influenţă a Rusiei, fără ca Patriciu să aibă vreo piedică. Interesant, nu?!
Lovitura cea mare avea să vină în anul 2007, luna august, imediat ce Patriciu avea să scape din ghearele preşedintelui Băsescu cu ajutorul judecătorilor. În această lună, Patriciu vinde 75% din pachetul de acţiuni al Rompetrol Group firmei KazMunaiGaz din Kazakhstan pentru suma de 2,7 miliarde euro, o sumă nemaiîntâlnită în mediul de afaceri românesc. În luna iunie a acestui an KazMunaiGaz cumpără de la Rompetrol şi restul acţiunilor de 25%. Practic, cui a având Patriciu Rompetrol? Oficial unei firme din Kazakhstan, dar în fond Rusiei, pentru că statul Kazakhstan face parte din organizaţia SCO Shanghai, controlată de Rusia. Astfel, pe piaţa energetică a României, Rusia a pătruns semnificativ, având două pârghii de control: Rompetrol şi Lukoil.
Se aştepta cineva din România ca Rusia să ajungă să controleze piaţa românească de rafinare şi distribuţie produse petroliere? O mână de oameni de afaceri şi politicieni de vârf ştiau. Ştia şi preşedintele Băsescu, dar n-a putut opri tranzacţia pentru că se afla în şucăr cu instituţiile statului, care l-au sabotat.

Urmează Transgaz
Un punct esenţial din planurile lui Putin şi ale gigantului Gazprom s-a realizat. Rusia se află la porţile UE. „Putin ante porstas” ar fi strigat istoricul antic Titus Livius. La noi toată lumea bună tace. UE aşteaptă să vadă pasul următor al Rusiei, timorată că n-are mijloace de a contracara ofensiva. Tare mă tem că aşteptarea lor se va transforma într-o mare dramă energetică europeană.
În campania electorală s-a dezvăluit, neoficial, faptul că Mircea Geoană a făcut o deplasare secretă la Moscova. Toată lumea bună s-a întrebat ce-a căutat acolo şi de ce, în calitatea lui de preşedinte al Senatului, n-a făcut o informare a Parlamentului. Nici preşedintele Băsescu n-a dezvăluit ce-a căutat Geoană acolo, deşi sunt convins că ştie. Numai că, oficial, nu poate dezvălui rostul acestei vizite, pentru că ar stârni un scandal diplomatic cu Rusia, ceea ce nu este în avantajul României. Apoi, ar trebui să dea explicaţii de unde cunoaşte conţinutul convorbirii, ori activităţile de spionaj sunt protejate, uneori şi cu preţul de pierderi de vieţi omeneşti.
După Geoană, la Moscova a fost şi Cozmin Guşă, cel care organizează campania electorală lui Geoană. Colegii de la Chişinău, care au suficiente surse în presa rusă, cred că Geoană a acceptat un troc cu Moscova. Rusia, prin Lukoil, îi va finanţa campania electorală pentru a ajunge preşedinte iar PSD-ul la guvernare. Ajuns la guvernare, PSD-ul va privatiza Transgazul, care va fi cumpărat de Dinu Patriciu. Iar Patriciu, după vreo doi, trei ani – aţi putut constatat că ruşii au răbdare! – societatea va fi vândură unei ţări din Organizaţia Shanghai, dacă nu chiar Gazpromului. Ajunsă să controleze distribuţia şi rezervele de gaze naturale ale României, Rusia va sabota conducta Nabucco, ori va deveni parteneră cu restul investitorilor. Iar într-o afacere în care se află şi un rus, acea afacere va avea ca stăpân final rusul. Că doar asta şi vrea în final. România va fi controlată energetic de Rusia, iar din România caracatiţa rusească va cuprinde ţară cu ţară şi Uniunea Europeană.

Ce face UE?
Uniunea Europeană ştie ce urmăreşte Rusia şi mai ştie că social-democratul Mircea Geoană este punctul vulnerabil al României şi al ei. De aceea UE nu-l sprijină pe Geoană. Îl preferă pe Băsescu, aşa conflictual cum este, pentru că Băsescu este singurul care „n-are maniere” diplomatice şi poate da Rusiei peste bot, fără să se gândească prea mult la consecinţele pe care le poate suporta România.
Dar şi UE are problemele sale. Germania este făţiş pro-Rusia şi agreează teza ca Rusia să devină parteneriatul energetic al UE. Dealtfel, Germania are conducă de gaz directă cu Rusia, peste Marea Baltică, iar Angela Merkel se înţelege perfect cu Putin.
Fostul cancelar Gerhard Schroder, fiu de muncitori, adept al socialismului, cel care a avut până acum patru neveste, este membru în Consiliul de Administraţie al Gazprom. El are o mare putere de influenţă la UE în favoarea Rusiei.
Celălalt curent UE, care se opune pătrunderii influenţei Rusiei în spaţiul european, doreşte o independenţă totală a UE faţă de influenţa rusească şi americană, motiv pentru care l-ar dori preşedintele României şi pe mai departe pe Traian Băsescu.

Înţelegerea dintre moguli
Planul Rusiei se suprapune în România peste un alt plan. N-am putut stabilit dacă planul din România este un capitol al celui rusesc sau este un plan independent, dar care într-un punct se intersectează cu cel al Rusiei. Prin presa naţională s-a mai scris, pe baza unor note ale SRI, dar negate de acest Serviciu că i-ar aparţine, că mogulii Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vântu şi Dan Voculescu au căzut la o înţelegere în ce priveşte sfera de influenţă a fiecăruia asupra economiei româneşti.
Dinu Patriciu, cum am dedus din informaţiile adunate, doreşte Transgazul. Vântu se mulţumeşte cu Poşta Română, care are monopol în serviciile poştale, ceea ce-i va permite să stabilească la serviciile poştale orice preţ va considera. Dan Voiculescu vrea Compania Naţională a Sării. Se ştie că România are rezerve de sare care să acopere nevoile mondiale vreme de peste 200 de ani.
Pentru a-şi vedea împlinite aceste dorinţe, cei trei au considerat că omul potrivit este Mircea Geoană, că nu degeaba l-a numit Iliescu „Prostănac”. Aşa s-a ajuns ca Geoană şi Guşă să facă drumuri la Moscova. A fost nevoie ca Putin să primească garanţii solide că Transgazul va ajunge pe mâna Rusiei şi nu în altă parte.
Pentru îndeplinirea întregului plan mai era nevoie şi de un prim ministru care să nu le facă probleme. Aşa a intrat în scenă neamţul Johannes Klaus, preparat printr-un laborator din Germania de mai mult timp. Scoaterea lui în faţa naţiunii române ca salvatorul poporului era pregătită din timp. Numai noi ne-am lăsat fraieriţi că PNL-ul şi PSD-ul, din dorinţa de a salva România de „periculosul Băsescu”, se sacrifică şi vor formarea unui guvern cu un premier independent şi cu miniştri tehnocraţi.
Preşedintele Băsescu ştia de existenţa acestui plan uzurpator la adresa intereselor României şi nu l-a nominalizat pe Klaus. Dar nici n-a ştiut să se apere şi să convingă românii de ce „soluţia Klaus” nu este acceptabilă. Preşedintele Băsescu n-are la Cotroceni consilieri pricepuţi şi nici în PDL lideri politici capabili să-l susţină.

Ofensiva mass-mediei
Cei trei moguli s-au pregătit din timp. Patriciu a cumpărat ziare, Vântu, pe lângă ziare a înfiinţat şi un post de televiziune, Voiculescu şi-a înmulţit Antenele şi ziarele din Trustul Intact. Lipsit de experienţa guvernării, PDL-ul s-a trezit izolat pe scena politică românească, ceea ce s-a răsfrânt negativ asupra lui Băsescu.
PDL-ul se umflă în pene, dar degeaba, are nişte lideri incapabili să susţină atacurile publice şi să treacă în ofensivă. În Guvernul Tăriceanu au fost bătaia de joc a liberalilor, care i-a fugărit de la guvernare. În Guvernul Boc au făcut ce le-au cerit cei din PSD. Iar când social-democraţii au considerat că le-a sosit momentul, i-au părăsit lăsându-i la guvernare să se spargă toate oalele în capul lor.
Preşedintele Băsescu şi-a consumat bruma de avantaj la electorat apărând fără vreo miză pe Ridze şi Udrea, două fuse gen piază rea. Parlamentarii PDL au avut apariţii publice televizate în care n-au fost capabili să facă faţă acuzaţiilor aduse de liberali şi apoi de social-democraţi. Când atacurile se înteţiseră, în loc să schimbe tactica şi să treacă ei la atac, s-au retras din apariţiile televizate, ceea ce le-a permis liberalilor şi social-democraţilor să-i toace mărunt, ca pe frunzele de dat la raţe.
În mediul rural, operatorii de cablu de televiziune, organizaţi nu se ştie de cine, au preluat posturile lui Voiculescu şi Vântu, combative până la saturaţie împotriva lui Băsescu şi PDL. Televiziunea Română, unde s-a tot dus Băsescu, nu mai este mijloc de formare a opiniei publice, având audienţă scăzută. Mai mult, deşi la guvernare, PDL-ul a lăsat în fruntea televiziunii Române un om devotat PSD-ului: Alexandru Sassu.
În structurile locale au rămas sau s-u numit oameni fideli PSD-ului, lipsa de experienţă a PDL-ului fiind condamnabilă chiar şi de membrii săi. N-au avut nici rezerve umane cu recunoaştere profesională, pentru a-i pune şefi .
Cu o mass-medie controlată de cei trei moguli, sabotat din interior de oamenii PSD, PDL-ul n-a mai avut nici o reacţie de revigorare a electoratului, rămânând şi acum paralizat.
(Va urmaIoan Rotundu)


Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Marian Lupu înroşeşte Alianţa
În Polonia Ion Iliescu ar fi aruncat la gunoi alături de simbolurile comuniste
Un clic pentru limba română în Constituţia Basarabiei
Învăţaţi limba “moldovenească” la Ambasada de la Bruxelles!
Incertitudine. Gândire strategică şi relaţii internaţionale în secolul XXI
recenzie
Magazie incendiată de o lumânare uitată aprinsă
Autoturism distrus de flăcări din neglijenţa proprietarului
Laureaţi la zi de sărbătoare
proiect realizat cu sprijinul Consiliului Judeţean Botoşani
„Un pod mic, care apropie comunităţi mari”
Antricot de vită cu ciuperci
Alegerea lui Dumnezeu
Horoscop
1 Decembrie - Ziua Naţională a României
botoşănenii şi Marea Unire a Românilor din 1918
Prostul oblicei al lui Ţurcanu
Aşa arată Ţara mea, de Ziua Naţională!
Ioan Rotundu
Într-o atmosferă de balamuc, educatoarea a fost instalată şefă la CJ
deşi a sfidat un judeţ întreg, ea nu s-a sfiit să vorbească de morală şi bun simţîn dispreţul cetăţeanului, liberalul Ţurcanu şi-a impus protejata în funcţia dorită
Ceremonie de 1 decembrie
Coaliţie „contra - naturii”
Se caută un copil
Vă prezentăm un material care sperăm să trezească interesul dumneavoastră
Program TELE'M Botoşani, marţi
Educatoarea inspectează drumurile
Multe necunoscute în desfăşurarea examenelor de admitere la liceu
Nu vor cu munca la patron, că-i mai bine la stat
Profesorii în prag de a mai fi fraieriţi odată
Egner a fost condamnat penal ca un borfaş de rând
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog