Pentru că suntem în secolul 21, pentru că suntem o naţie modernă, evoluată, echilibrată dar mai ales tolerantă, pentru că ortodoxismul nostru nu e doar de faţadă, ci expresia celor mai profunde sentimente faţă de semenii noştri, pentru că noi nu doar facem exerciţii fizice dând din mâini de câte ori trecem pe lângă o biserică, pentru că am băgat bine la cap că dzeu=iubire, povestea care urmează nu avea cum să se petreacă în România. Nicidecum!
Se făcea că o urbe voia să sărbătorească ceva, nu contează ce. Adică, sub un pretext oarecare, voia să ofere cetăţenilor ei o schimbare de decor şi de atmosferă. Şi pentru că nu-s bani de renovat oraşul de la rădăcini, s-au gândit edilii ca măcar atunci când ridică ochii din pământ, oamenii să vadă ceva mai frumos, pe bază de multe culori colorate. Zis şi făcut, centrul a căpătat o cupolă din umbreluţe multipigmentate.
Vigilent, însă, ca toţi cei ce veghează ca apocalipsa să ocolească tărâmul mioritic, un preot a observat maşinaţiunea ocultei internaţionale, a occidentului corupt şi putred, a agenţilor satanei care vor să distrugă fundamentul creştin al poporului ales de dzeu şi a cerut ultimativ înlăturarea simbolului ruşinos care pângărea văzduhul şi inimile privitorilor inocenţi. Pentru că, nu-i aşa, când te lupţi cu duşmanul, trebuie să-i cunoşti formele sub care apare, slujitorul domnului ştia că multe culori la un loc nu pot reprezenta decât chemarea la gheyficarea tuturor, drum sigur spre pierzania nu doar a sufletelor pure, deci creştine, ci şi a speciei, în întregul ei!
Pentru că, după modelul politicienilor de la centru, mai micii guvernanţi locali nu au nicio intenţie să se pună rău cu şefu ăl mare care, prin trimişii lui pe pământ, ar putea schimba pe ici pe colo niscaiva rezultate ale viitoarelor alegeri, au sărit imediat, care cu scara, care cu macaraua, să înlocuiască mârşavele obiecte, purtătoare ale stigmatului sodomez. Şi gomorez, probabil, deşi eu nu m-am dumirit niciodată cu ce se mânca acela.
Pe de altă parte, mă gândesc că o fi o oarecare confuzie şi în capul preotului cu pricina, dacă, atunci când vede un curcubeu, mintea lui se duce spre o minoritate sexuală şi nu la semnul de îndurare pentru omenire pe care, potrivit Vechiului Testament, i l-a arătat dzeu lui Noe, după potop. Şi, ca să nu mai existe asemenea neclarităţi, mă gândesc că n-ar fi rău ca biserica să excomunice cucubeul şi pe toţi cei care cască ochii la el cu neruşinare sau îi fac poze şi fac, apoi, cu ele, pe facebook, propagandă păcatului. În felul acesta, poate, generaţii întregi vor scăpa de pericolul de a deveni gay după orice ploaie!
PS. Acum realizez eu ce-or fi gândit americanii ăia despre noi când l-am întâmpinat pe mai marele lor, Bush cel mic, cu ditamai curcubeul. Cum şi-or fi râs ei în barbă de gaşca asta de perverşi de la marginea lumii.