Si, totusi, la mijloc nu-i doar o curiozitate festivista. Nu-i numai o chestiune teoretica sau una chitibusara abordata cu o ocazie anume. Este vorba de o intrebare logica si capitala, dictata de niste realitati politice presante. Oricum ai suci-o, la ora actuala se prefigureaza doua scenarii apocaliptice pentru Republica Moldova. Ambele sunt pe cat de intemeiate, pe atat de periculoase.
Cel dintai este mai vechi. In urma unei tranzactii cu Moscova, Voronin accepta un tip de federatie prin care cedeaza Tiraspolului importante prerogative decizionale ale noului stat comun. Astfel, se produce transnistrizarea intregului teritoriu de la est de Prut, Kremlinul pricopsindu-se cu o enclava ruseasca extinsa nemijlocit la frontierele UE si NATO. In atare conditii Republica Moldova, de fapt, inceteaza sa mai existe, aceasta fiind inlocuita de un stat fondat pe osatura stalinista a RASS Moldovenesti. Respectivul model pare sa fie agreat de Putin care si-ar dori, bineinteles, sa se aleaga in cele din urma cu o Transnistrie mai mare care ar incorpora si Chisinaul.
Cel de-al doilea scenariu este mai noi ca idee, nu insa si ca posibilitate. El putea fi pus in aplicare si mai inainte, lipsea doar contextul. Acum, insa, ideea pluteste in aer. Aceasta a prins contur dupa invadarea si ocupatia ruseasca a unei parti semnificative a teritoriului georgian.
Agresiunea Moscovei a demonstrat ca oricand se poate gasi un pretext mai mult sau mai putin plauzibil pentru a cotropi o fosta republica sovietica. Unde mai pui ca Transnistria, inarmata pana-n dinti, poate mobiliza rapid zeci de mii de rezervisti pentru a rezolva de una singura, fara sprijinul masiv al Moscovei, orice diferend militar cu Republica Moldova.
Ca sa nu mai spun ca invadarea Georgiei, dupa cum a remarcat si o serie de analisti occidentali, este un fel de razboi prin procura impotriva Ucrainei, Moldovei, Azerbaidjanului, impotriva oricarei din republicile ex-sovietice care s-ar incumeta sa-si ia in serios propria-i independenta. La toate acestea trebuie sa mai adaugam ca interventia armata brutala a Rusiei i-a incurajat nu numai pe separatistii din Abhazia si Osetia de Sud, ci si pe cei din Transnistria.
Tiraspolul are acum un motiv in plus sa caute nod in papura. O eventuala recunoastere ruseasca a republicilor secesioniste din Georgia doar le va intari bicepsii transnistrenilor care vor fi tentati foarte mult sa provoace un conflict armat pentru a forta mana Moscovei sa intervina in Republica Moldova. Ispita de a repeta scenariul din Caucaz este acum la Tiraspol mai mare decat isi dau seama oficialitatile moldovene.
Si in fine, dar nu si in ultimul rand, spectrul celui de-al doilea scenariu poate ajuta Rusia sa ni-l bage pe gat pe cel dintai inca pana la alegerile parlamentare din 2009. In fata primejdiei unei noi interventii armate, nu-i exclus s-o lase mai moale si Occidentul, resemnandu-se in fata unui proiect rusesc de reglementare a problemei transnistrene. Imi pare rau, dar asa stau lucrurile. Love story cu un happy-end deocamdata nu se intrezareste.
Petru Bogatu, Jurnal.md
(Romanien Global News)