Numărul oamenilor fără casă care solicită Centrului de Noapte din Botoşani un adăpost deasupra capului a crescut în ultima perioadă.
Apelativul generic de „boschetar” ascunde drame fără margini, sub acest chip furişându-se practici periculoase trecute sub tăcere de autorităţi pe motiv că „ merge şi aşa”. Cei bolnavi, în vârstă sau tinerii, alungaţi de sistem din casele de copii ,sunt cei mai expuşi tragediilor care se petrec pe străzi.
Casele părăsite, maşinile abandonate şi cavourile sunt adevărate „locaţii” de lux, la care au acces doar oamenii străzii avantajaţi de puterea pumnului şi de consistenţa găştilor pe are şi le structurează cu grijă.
La Centrul de noapte din Botoşani ajung, de regulă, aduşi de poliţiştii locali. Murdari, plini de păduchi, cu stima de sine la limită inexistentă, convinşi că sunt o povară, oamenii străzii nu mai speră la ajutor. Mulţi dintre ei, însă, care găsesc o brumă de raţiune, primesc o şansă.
Alin Prisacă, de 22 de ani este unul dintre ei. L-a găsit Poliţia Locală în casa părăsită de pe Bulevard, care a fost retrocedată, ajunsă acum rai al boschetarilor. Băiatul a trecut prin focul iadului de când la 18 ani a fost alungat în stradă de la casa de copii.
Anul trecut a căzut pradă distracţiei unei găşti de cartier, pe strada Puşkin. Mai mulţi tineri s-au amuzat copios în timp ce l-au bătut măr şi i-au spart capul cu o bară de metal. „Aveam capul spart şi curgea sânge mult. Acum îmi este bine. Eu de muncă nu mă plâng. Aici e bine, mai fac curat, ajut la treabă. Nu aş mai pleca” a spus Alin are cerşeşte o singură şansă la viaţă.
O şansă pe care părinţii nu au putut să i-o dea, părăsindu-l de mic. Tinerii teribilişti dornici de distracţie sângeroasă pe pielea bieţilor boschetari sunt greu de depistat de poliţişti. De regulă, lovesc şi fug, iar oamenii străzii cad răpuşi de ploaia de lovituri şi mor de multe ori până să-i găsească poliţiştii.
Dureros că mulţi dintre cei aflaţi la Centrul de Noapte de la Botoşani au studii superioare. Sunt oameni are şi-au pierdut blazonul pe sub mese ruginite din bombe uitate de lume unde alcoolul face legea.
Sunt oameni alungaţi de-acasă de copiii sătui de scandalurile scăldate în băutură. Sunt oameni păcăliţi de tranzacţii imobiliare, vând pe nimic şi apoi, blazaţi, beau bănuţii şi aşa puţini. Printre cei care regăsesc cu greu echilibrul în viaţa lor se găseşte şi un profesor de sport care a activat până nu demult la un liceu din oraş. A cărat trofee şi diplome cu nemiluita, a dus şcoala pe cele mai înalte culmi şi mii de elevi au acum o pâine datorită acestui om.
Acum însă este un om al străzii. Un om pe care semenii săi nu mai dau doi bani. Cei de la centrul de noapte i-au înţeles drama şi i-au întins o mână de ajutor. Sensibil ajutor, dar substanţial în condiţiile în care multă vreme a dormit pe străzi înfometat, bătut şi chinuit.
La Centrul din Botoşani, mai este o femeie, fost pedagog, care a dat casa cu acte la copii şi s-a trezit scoasă în drum. Tragedia acestor oameni nu poate fi măsurată în cuvinte şi nimeni nu poate să evalueze durerea lor. Ştiu cu toţii că eticheta lor este „boschetar” şi şi-o asumă.
Acum, în prag de Crăciun, ar fi un moment bun să nu-i mai privim de sus şi să nu-i judecăm. Să le oferim o vorbă de încurajare şi o gură de mâncare, să le adresăm urarea „Crăciun fericit!” pentru că Hristos se naşte şi pentru ei. (Lavinia Preda)