Spre uimirea şi nedumerirea celor care cu adevărat au slujit cultura botoşăneană şi mai ales au trudit o viaţă pentru ca activitatea Muzeului să fie la un nivel cât mai înalt, atât prin raritatea exponatelor descoperite pe şantierele arheologice cât şi prin studierea documentelor de arhivă pentru a păune în lumină şi largă cunoaştere a trecutului botoşănean, prezenţa în sală a fost dominată de politicienii care s-au aşezat cu tupeu în primele rânduri care le-au fost rezervate pentru a-i cinsti ca oaspeţi de onoare.
Adevăraţii slujitori ai culturii au luat loc în spatele sălii, printre ei şi istoricul Gheorghe Median pe care directorul Aurel Melniciuc (foto ) l-a etichetat în cuvântul său drept fost angajat al Muzeului. Să afle acest moldovean venit de peste Prut şi pus director de impostorul infractor Florin Ţurcanu că Gheorghe Median nu este un fost angajat ci a fost, este şi va fi până la ultima sa suflare un stâlp al culturii botoşănene pe care continuă să o susţină prin prezenţa sa la toate evenimentele unde este invitat.
Cum spuneam, în primele rânduri au luat loc cu un oarecare tupeu politicieni care n-au la viaţa lor o cât de mică contribuţie la cultura locului, cu atât mai puţin pentru dezvoltarea activităţii Muzeului. Ce au căutat cei doi vicepreşedinţi ai Consiliului Judeţean Botoşani, Dorin Birta cu un trecut dubios şi cunoscut în Dorohoi ca aparţinând lumii interlope, sau Constantin - Liviu Toma, un personaj a cărui carieră politică, aşa scurtă cum este, a fost mereu presărată cu dovezi de incompetenţă profesională?
Dar ce-au căutat consilierii judeţeni care la viaţa lor n-au călcat prin acest locaş de cultură decât cu ocazia evenimentului de ieri? Mai mult, dovedind servilism politic, directorul Aurel Melniciuc la toţi cei enumeraţi le-a înmânat câte o diplomă de excelenţă şi o plachetă omagială. Pentru ce merite? Ori, exact aceşti politicieni tupeişti au fost şi vor continua să fie cei care au tăiat fondurile cuvenite Muzeului, au lăsat şantierele arheologice în părăsire, n-au mai alocat bani pentru achiziţionarea de noi exponate valoroase.
Rămâne un semn

Dacă senatorul preşedinte al PSD, nevastă de şofer, Doina Federovici a lipsit, nu-i de mirare. La câtă cunoaştere posedă despre cultura botoşăneană n-ar fi fost locul nimerit unde să fie prezentă. Probabil că i-a ţinut locul deputatul PSD Tamara Ciofu, care nici ea nu s-a remarcat cu ceva în sprijinirea culturii judeţene.
Actualul director Aurel Melniciuc a arătat public încă odată că accederea sa în această funcţie s-a făcut pe criteriu pur politic şi nu pe cel profesional şi că-şi apără poziţia aducând onoruri unor politicieni care la rândul lor au ajuns consilieri judeţeni tot graţie politicului şi nicidecum prin merite personale.
Lipsit de orice politeţe colegială, Melniciuc n-a cuprins în cuvântul său mulţumiri celor care au condus Muzeul în toţi aceşti 40 de ani, nici măcar fostului director Lucica Pârvan (foto) pensionată forţat de netrebnicul oier Florin Ţurcanu ca să-i facă lui loc. Le-a mulţumit directorul Muzeului Judeţean Neamţ, singurul prezent la festivitate dintre directorii de muzee care au fost invitaţi.. Nu cred că directorul Melniciuc a simţit palma care i s-a tras.
În momentul de faţă două importante instituţii botoşănene de cultură au ajuns pe mâna unor moldoveni veniţi de peste Prut. Aurel Melniciuc la Muzeul Judeţean şi Ada Saimenco la Memorialul Ipoteşti. Ce legătură spirituală pot avea aceşti doi moldoveni cu spiritualitatea culturii botoşănene, ce stări emoţionale le pot trezi valorile noastre, inclusiv cele umane, cânt le lipseşte legătura de suflet? Iată până unde au mers cu mizeria lor morală politicienii noştri care s-au transformat în buni demolatori ai culturii noastre autohtone. Din păcate, nu văd semne că lucrurile vor reveni pe făgaşul normal.
N-am nimic împotriva acestor doi moldoveni care, pe tărâm profesional, pot dovedi competenţă. Dar a fi puşi în fruntea unor instituţii de cultură care compun personalitatea judeţului consider că autorităţile care condu judeţul au comis o mare nemernicie.
În emisiunea mea de ieri seară, Presa-n gura lu Rotundu, am considerat să evidenţiez, cu acest prilej, rolul jucat în consolidarea şi dezvoltarea activităţii de istoricul Lucica Pârvan care a stat în fruntea acestei instituţii peste 20 de ani.