Circul zilnic pe Calea Naţională şi observ orice schimbare în întreţinerea spaţiilor verzi şi de multe ori eram pornit să scriu şi despre modul în care şi noi dăm dovadă de simţ civic şi contribuim cu mijloacele proprii la a completa înfrumuseţarea urbei. Căci degeaba pune primăria panseluţe pe scuarul verde când sub blocul nostru buruianul este până sub geam. Distonanţa este atât de mare că nu poate trece neobservată celui care circulă din acea zonă.
În blocul nr. 79 de pe Calea Naţională (foto 1), aflat în vecinătatea sediului Direcţiei Agricole se spune că locuiesc numai familii simandicoase, intelectuali de prim rang, persoane cu statut de creatori de artă. Aşa este, locuiesc personalităţi, dar sub geamul apartamentelor de la parterul scării C şi D, ştirul a depăşit înălţimea de jumătate de metru.
Acum o săptămână, sub geamul de la scara D cineva a cosit buruianul dar l-a lăsat
acolo iar acum stă uscat iască. Cosaşul a avut ordin să taie buruianul până la zidul de unde începe apartamentul bătrânei Berescu, o femeie de peste 90 de ani, mama omului de afaceri Iulian Berescu. Sub geamul madamei Berescu ştirul a dat în floare, semn că a îmbătrânit şi nici la porci nu mai este bun de dat. Nu ştiu de ce asociaţie de proprietari aparţin cei de la scările C şi D, dar dacă nu vor să se înjosească tăindu-şi buruianul de sub casa în care locuiesc, să ceară gospodarului de la asociaţie s-o facă şi să plătească cinstit. Dar a intra şi ieşi zilnic în scările acestui bloc şi a trece indiferent pe lângă buruianul de sub geam mi se par5e o lipsă de respect civic şi o grasă nesimţire.
Circulând pe strada Împăratul Traian, în apropiere de sensul giratoriu de la intersecţia cu strada Tudor Vladimirescu am observat că terenul din faţa blocurilor este un paradis (foto 2). Săpat, greblat, pus flori de diferite specii, tufe de trandafiri de diverse culori nu vezi fir de buruian. În această zonă se spune că locuiesc muncitorii de la fostele fabrici. Chiar dacă sunt muncitori, dragostea faţă de florile din
grădiniţa de la ţară din faţa casei părinteşti au plantat-o şi în faţa blocului. Şi această dragoste de frumos le face cinste. Tot în această zonă se află şi o vilă cochetă (foto 3). Are curtea din faţă plină cu flori, arbuşti ornamentali şi pomi. Este o plăcere să admiri această curte. Dar dacă ajungi pe B-dul Eminescu, dincolo de Liceul A.T. Laurian, vei vedea vile mai mari decât un bloc, unele ridicate după o arhitectură a monstruozităţii, altele mai plăcute la vedere dar atât de spaţioase că te întrebi cât de numeroasă o fi familia proprietarului.
Ei bine, majoritatea curţilor din faţa acestor vile sunt deplorabile, lăsate în paragină. Arată ca şi cum într-o dimineaţă l-am găsit pe cerşetorul de la colţul străzii îmbrăcat în frac, mirosind a parfum scump şi cu mâinile slinoase iar rapănul de după urechi să contrasteze cu albul gulerului.
Ei zic să-l criticăm pe primar pentru ce nu fac cei de la Edilitare dar mai întâi să vedem cum facem cu prăjina din ochii noştri, adică cu buruianul de sub geam. Cu atât mai pretenţioşi ar trebui să fim cu cât pretindem că avem statut de intelectual şi nu de telectuali al fostului regim.
Ioan Rotundu
