Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Politică
Infracţiuni
Anunţuri
Învăţământ
Administraţie
Social
Ştiri agenţii
Horoscop
Umor
Reportaje
Comentarii
Mediu
Evenimente
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
18660
De la 07 Ianuarie 2003
122904309

Botoşani: Cine pierde şi cine câştigă de pe urmele unor retrocedări

  • Ioan Rotundu
  • 5 March 2017, 23:00
Fosta Şcoală nr. 4 Botoşani (foto 3) situată pe strada Ştefan Luchian este o clădire monument istoric. Clădirea a fost construită pe cheltuiala comunităţii evreieşti din Botoşani la începutul secolului al XX-lea. Era o şcoală a evreilor bogaţi, pentru că numai copii aristocraţilor acelor vremuri o puteau frecventa, taxele şcolare fiind foarte mari.
Clădirea are un hol spaţios în care atât elevii evrei, cât şi mai târziu pionierii lui Ceauşescu, organizau serbările şcolare. În suprafaţă de peste 1.000 mp, cu ziduri groase din cărămidă şi geamuri luminoase, clădirea a adăpostit de-a lungul vremii zeci de generaţii de elevi.
Până în septembrie 2012 în clădire a funcţionat Şcoala nr. 4. Din acel an, clădirea fiind retrocedată Fundaţiei evreieşti Caritatea Bucureşti iar Primăria Botoşani neacceptând plata unei chirii exorbitante solicitată de directorul Fundaţiei, clădirea a rămas părăsită.
Despre Fundaţia Caritatea Bucureşti trebuie spus că se ocupă de retrocedările imobililor care au aparţinut comunităţii evreieşti de pe întreg teritoriul ţării. Fundaţia reprezintă i8nteresele statului Israel şi se bucura de un statut special de vreme ce nicio autoritate românească n-a îndrăznit să i se opună. Nici măcar atunci când a revendicat imobile care n-au aparţinut niciodată evreilor.
Fundaţia are ca preşedinte pe ambasadorul Israelului la Bucureşti, Colette Avital iar ca vicepreşedinte pe dr. Aurel Vainer (foto 1), cel care decide practic ce imobile sunt solicitate retrocedării şi se întâmplă cu ele mai departe. De precizat că acest Vainer este născut la Ştefăneştii noştri şi este deputat din partea comunităţii evreieşti din România.
Revenind la clădirea fostei Şcoli nr. 4 Botoşani, din momentul închiderii sale în vara lui 2012, clădirea a rămas pradă jafului şi degradării. Pentru că nimeni nu s-a arătat interesat de clădire, recent Fundaţia a scos la vânzare imobilul şi terenul pentru suma de 290 mii euro. Pot pune pariu că nu va cumpăta cumpăta nimeni clădirea sau terenul pentru că singura utilitate care i se poate acorda este cea de şcoală.
Dar eu cred că altceva se ascunde în spatele acestei vânzări care nu este de fapt decât o înscenare. Clădirea fiind monument istoric nu poate fi demolată. Dar lăsată să fie părăduită, ea va dispărea în numai câţiva ani. Aşa se va elibera terenul care, fiind amplasat în inima oraşului, are un preţ ridicat.
Că asta urmăreşte conducerea Fundaţiei am şi o dovadă. Clădirea unei alte şcoli evreieşti ridicată pe la 1900, situată în spatele bisericii „Sf. Ilie”, în care a funcţionat Atelierul şcolar al Liceului Agroindustrial Botoşani, a fost revendicată de Fundaţie şi obţinută. Imediat s-a anunţat vânzarea clădirii care, deşi nu era declarată monument istoric, avea o semnificaţie deosebită pentru istoria comunităţii evreieşti din Botoşani. Am filmat această clădirea în mai 2012 şi arăta cum se poate vedea şi din fotografie (foto 2).
Nu s-au găsit cumpărători iar clădirea a dispărut fiind furată cărămida bucată cu bucată. Acum este teren viran şi Fundaţia aşteaptă un preţ bun să-l vândă. N-a cheltuit nici un leu pentru a degaja terenul de resturile clădirii pentru că au făcut totul cei din împrejurimi care au recuperat toate materialele. Aşa se va întâmpla şi cu Şcoala nr. 4.
Această Fundaţie Caritatea a solicitat şi retrocedarea clădirii actualului Teatru de Păpuşi „Vasilache”. N-au reuşit pentru că actorul Florin Aioniţoaie, pe atunci directorul instituţiei, a scormonit prin arhive şi a demonstrat că imobilul n-a aparţinut niciodată comunităţii evreieşti din Botoşani. Am filmat istoria acestui imobil şi am intervievat-o la acea vreme pe o profesoară armeancă ajunsă la vârsta de 104 de ani care mi-a explicat că imobilul teatrului era un fel de cămin unde tineretul oraşului format din români, evrei, armeni organiza baluri şi acţiuni culturale iar clădirea a fost construită pe banii întregii comunităţi botoşănene prin colectă publică.
Mai avem pe str. Independenţei o clădire în care a funcţionat sinagoga evreiască. Şi această clădire se ruinează de la o zi la alta fără ca vreun factor uman din conducerea Fundaţiei să fie îngrijorat. Se urmăreşte şi aici eliberarea terenului fără a se cheltui vreun ban.
La Săveni, în apropiere de liceu, iarăşi se află clădirea unei sinagogi care stă ruină şi urâţeşte zona. Nimeni nu se poate atinge de ea că ţipă evreii că şi se încalcă dreptul de proprietate. În plin centrul Dorohoiului stau ruină şi în prag de prăbuşire alte imobile evreieşti care ţin în loc modernizarea tonei.
Firesc ar fi ca statul român să fi instituit prevederi legale prin care să oblige proprietarii, fie Fundaţia, fie persoane fizice să întreţină sau să demoleze aceste imobile devenite ruină. Nicio instituţie a statului nu îndrăzneşte să se atingă de evrei pentru că imediat ţipă că au fost supuşi Holocaustului odată şi nu mai vor să fire supuşi din nou.
Suntem umiliţi acasă la noi pentru că autorităţile noastre n-au capacitatea şi autoritatea necesară de a face ordine. Dacă ce fac evreii în România ar fi făcut în Germania, Franţa sau mai ales în Ungaria, plăteau despăgubiri substanţiale sau erau traşi la răspundere. În România îşi permit pentru că au simţit slăbiciunea autorităţilor noastre, starea de timorare, şi profită trecând la intimidare pe motiv de Holocaust.
De când a devenit proprietară pe imobilul fostului Atelier şcolar, Şcolii nr. 4, pe aceste sinagogi, Fundaţia n-a plătit impozitul pe clădiri şi teren. De ce tac cei de la primăriile care au în raza lor de competenţă astfel de situaţii? Pe români îi jupoaie dacă nu-şi plătesc impozitele. Să-i jupoaie şi pe evrei că au de unde.

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


SUA: Barack Obama nu a ordonat niciodata supravegherea vreunui cetatean american
Sorin Grindeanu: Toata lumea stie ca la schimbarea guvernelor se schimba prefectii si subprefectii
Proiect de lege: Judecatorii Curtii Constitutionale sa nu poata fi urmariti penal
decat cu votul a doua treimi din membrii CCR
Proiect de lege: Nu este conflict de interese daca parlamentarii angajeaza persoane
cu care s-au aflat in raporturi de munca in ultimii cinci ani
Analisti: Vladimir Putin ar putea avea o avere mai mare ca a lui Bill Gates
Cancelarul austriac Christian Kern indeamna la interzicerea mitingurilor turce in toata Uniunea Europeana
Korodi, despre proiectul de modificare a statutului parlamentarilor:
Acum exista o ''situatie anormala'' pentru ca nu pot fi reangajati fostii consilieri care au lucrat la birourile parlamentare
Olguta Vasilescu, despre legea salarizarii:
Pana la pragul de 4.000 lei, salariile se dubleaza; dupa acest prag va fi o crestere cu 45%
Marea Britanie investigheaza cum foloseste o companie datele personale ale votantilor.
Cambridge Analytica ar fi avut un rol cheie in victoriile lui Trump si a taberei Brexit
Pavel Nastase, ministrul Eucatiei: Copiii se plictisesc la scoala.
In invatamantul primar le este frica sa mearga la scoala pentru ca doamna invatatoare, profesoara, le da imediat test
Presa-n gura lu' Rotundu: Emisiunea din 3.03.2017
:umea lu Rotundu: Turcanenii
Horoscopul zilei de 6.03.2017
Bancul zilei: Regrete tardive
Multe semne de întrebare pe seama profesorului Dumitru Melinte
Ioan Rotundu
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog