Încă de la promulgarea Legii 241/2005 de către preşedintele Traian Băsescu, lege iniţiată de către Guvernul Tăriceanu prin ministrul Finanţelor de atunci, Sebastian Vlădescu (foto), o catastrofă în materie de finanţe publice, am arătat că incriminarea ca faptă penală a neplăţii către stat a impozitelor asupra salariilor, pe motiv de reţinere la sursă, este o mare greşeală dacă nu cumva o măsură intenţionată pentru a fi folosită ca armă politică împotriva unor agenţi economici.
Am arătat în mai multe rânduri că un agent economic poate avea în casierie sau contul de bancă bani cât să poată achita salariile dar să nu aibă bani şi pentru a vira la bugetul statului impozitele calculate asupra salariilor. Şi, într-o astfel de situaţie, cum am reţinut bani la sursă dacă eu nu i-am avut?
În practică se mai poate întâmpla ca veniturile societăţii să nu-mi permită plata impozitelor decât în condiţiile în care nu mai investesc financiar în reluarea ciclului de producţie. Într-o asemenea situaţie obligatoriu mi-am blocat activitatea şi trebuie să-i concediez pe angajaţi. Majoritatea agenţilor economici au ales să nu plătească impozitele la stat în termenul legal şi să reia ciclul de producţie păstrând angajaţii. Adică au ales o cale umană dar neacceptată de Fisc.
Aşa se face că Fiscul a venit în control iar agenţii economici care au înregistrat restanţe la plata impozitelor din salarii au fost trimişi în judecată pentru evaziune fiscală prin reţinere la sursă.
Angajaţii şi-au pierdut locul de muncă, statul a pierdut şi încasarea TVA-ului, plus alte venituri de pe urma activităţii societăţii, iar patronii, unii au fost condamnaţi cu suspendare şi interdicţia de a mai administra societăţi, în timp ce alţii au ajuns după gratii. Bineînţeles că măsura s-a aplicat numai patronilor din sistemul privat nu şi administratorilor de la companiile de stat unde sumele reţinute la sursă se măsoară în miliarde de lei noi.
Iată că ieri Curtea Constituţională a reparat această mare nedreptate şi a declarat dispoziţiile art. buclucaş din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale ca neconstituţionale.
Curtea a constatat ca legea nu defineşte noţiunea de impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, astfel ca norma care incriminează infracţiunea de evaziune fiscală prevazută de art.6 din Legea nr.241/2005 nu întruneşte condiţiile de claritate, previzibilitate şi accesibilitate, încălcând prevederile constituţionale cuprinse în art.1 alin.(5) care consacră principiul legalităţii", informează CCR.
Ce spune art. 6 din Legea nr.241/2005:
"Constituie infracţiune si se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadentă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă."
Nedreptatea s-a reparat dar cei condamnaţi rămân bun condamnaţi pentru că decizia CCR se aplică în viitor şi nu asupra trecutului. Vor scăpa de pedeapsă cei care sunt cu dosarele pe rolul instanţei de judecată. Suferinţa psihică şi materială a celor condamnaţi pe nedrept ar trebui să şi-o asume politicienii şi să vină cu reparaţii. N-o vor face pentru că niciodată n-au fost traşi la răspundere de către popor pentru legile prost concepute.
Ioan Rotundu