Botoşani/Hliboca: Naţionaliştii ucraineni au furat capul statuii lui Eminescu

Vasile Bâcu (foto), preşedintele Societăţii pentru Cultura Romanească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuţi, împreună cu vicepreşedintele Mihai Şapcă, locuitor al oraşului Hliboca şi secretarul Societăţii, jurnalistul Andrei Medvedev şi-au propus cu ceva timp în urmă ca la comemorarea morţii poetului Mihai Eminescu din acest an să dezvelească în oraşul Hliboca o statuie a poetului.
Numai Dumnezeu şi ei ştiu pe ce bani au reuşit să ridice un soclu în chiar centrul oraşului reşedinţă de raion, la nici 50 metri de sediul oficial al reşedinţei raionale şi să aşeze pe el o statuie a poetului. Statuia urma a fi dezvelită azi, 15 iunie, ziua comemorării morţii poetului român.
Numai că, în noaptea de joi spre vinei, minţi tulburi, de votcă sau de un naţionalism exacerbat, au furat capul statuii. Aşa că vineri dimineaţă preşedintelui Societăţii, Vasile Bâcu, nu i-a mai rămas decât să constate cu stupoare că statuia ce urma a fi dezvelită nu mai are capul.
Anunţată, miliţia a efectuat cercetări, dar mai în dorul lelei, adică fără tragere de inimă de a descoperi făptaşii. Culmea, din cei intervievaţi de miliţieni, nimeni din împrejurimi n-a auzit şi n-a văzut nimic, deşi, aşa cum am specificat, statuia se află amplasată în faţa sediului administrativ al raionului, o instituţie care nu rămâne fără pază peste noapte.
De precizat că în oraşul Hliboca, reşedinţă de raion din cadrul regiunii Cernăuţi, populaţia românească este aproximativ egală cu cea ucraineană, deşi localitatea se află într-o regiune istoric românească cum este Bucovina şi Ţinutul Herţei.
Este cunoscut în zona noastră şi a Sucevei naţionalismul exacerbat al ucrainenilor. Judeţul Botoşani, prin comunele Cândeşti, Mihăileni şi Suceava prin oraşul Siret derulează cu oraşul Hliboca mai multe proiecte transfrontaliere. La întâlnirile oficiale, deşi cei din Hliboca ştiu limba română, vorbesc ucraineana. Aduşi de aiurea, ucrainenii din zona Bucovinei şi Ţinutului Herţei trăiesc bine, mănâncă bine, cum s-a exprimat un om de cultură din zonă, dar n-au pic de respect pentru românii care trăiesc în acest spaţiu de cel puţin 2000 de ani iar autorităţile ucrainene le încurajează manifestările insolente.
Însăşi politica statului Ucraina faţă de etniile majoritare şi locuitorii provinciilor absorbite graţie lui Stalin este una restrictivă în ce priveşte manifestarea culturală şi a tradiţiilor populare. A te declara român în regiunea Cernăuţi este un act de curaj patriotic.
Iată că naţionaliştii ucraineni au pus la cale un boicot în ce priveşte comemorarea poetului şi au furat capul statuii ce urma a fi dezvelită. Ieri, preşedintele Societăţii, bătăiosul Vasile Bâcu, încerca să obţină turnarea unui cap din ipsos, pentru ca statuia să fie totuşi dezvelită.
La eveniment şi-a anunţat prezenţa şi prof. Constantin Moroşanu, preşedintele Asociaţiei Prietenii Basarabiei, Bucovinei şi Ţinutului Herţa Darabani. Ieri, acesta a fost sunat de la Hliboca că ar fi bine să nu mai vină pentru că s-ar putea ca evenimentul dezvelirii statuii lui Eminescu să fie boicotat de o contramanifestaţie a naţionaliştilor ucraineni şi s-ar putea produce acte violente. L-am sunat pe prof. Moroşanu şi l-am întrebat dacă va mai merge totuşi.
„Bunicul meu a luptat la Mărăşeşti, tata la Cotu Donului aşa că dacă voi veni de la Hliboca cu o ureche ruptă sau op buză spartă, voi avea şi eu ce povesti nepoţilor. Mă duc!” a declarat acesta.
Adrian Medvedev, secretarul Societăţii, se află astăzi în Botoşani, invitat la comemorarea poetului de către Asociaţia „Vatra Românească”, a cărui preşedinte este inginerul scriitor Paul Iordache. Cum se vor derula evenimentele la Hliboca, vă vom ţine la curent.
Nu pot să nu închei tot cu o remarcă a prof. Moroşanu: „La Botoşani, cei care-l comemorează pe Eminescu, după festivităţile din program se vor ghiftui bine. La Hgliboca, cei care-l comemorează pe acelaşi Eminescu o fac cu frica-n spate. Care-s adevăraţii români?” Cei dintre Tisa şi Nistru, cum însuşi poetul a stabilit prin Doina sa:
„De la Nistru până la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s-a
Ca nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.”