În anul 2014, în prezenţa autorităţilor oraşului Flămânzi, a intelectualilor locali şi i9nvitaţi de la Botoşani, a unor istorici cu greutate şi competenţă în domeniul lor, jurnalistul Gabi Gomboş lansa volumul intitulat Flămânzi decembrie 89 Revoluţie sau impostură (foto).
Volumul prezintă o frescă a memoriei colective din zonă despre ce au simţit şi trăit cetăţenii în decembrie 1989. oameni simpli, intelectuali, foşti slujitori ai PCR acceptând să-şi exprime public aceste trăiri şi opinii personale.
La pagina 290 din volum se află expuse amintirile şi impresiile localnicilor despre Gheorghe Morcov, fost profesor în Flămânzi. Articolul este intitulat Povestea lui Ghiţă Mortcov şi din el răzbate suspiciunea localnicilor că Morcov ar fi fost colaborator al Securităţii. Afirmaţiile se bazează pe comportamentul lui ciudat în zilele fierbinţi ale lui decembrie 1989, acesta dispărând din şcoală mai multe zile şi revenind cu un comportament total diferit de cel avut anterior fungii lui Ceauşescu.
Despre Morcov, se spune că este un veşnic nemulţumit şi neînţeles iar fostul director al Casei de Pensii Botoşani juristul Ştefan Dodiţă a declarat că este un procesoman extrem de periculos.
Cert este că Morcov l-a chemat în judecată pe jurnalist pe motiv că l-a denigrat public, l-a defăimat, i-a distrus prestigiul de profesor etc. şi a cerut despăgubiri cu caracter reparatoriu.
Unul dintre martorii în proces, care a solicitat să depună mărturie din proprie iniţiativă, a fost Constantin Ţăruş, fost profesor şi coleg cu Morcov şi fost primar al oraşului Flămânzi în mandatul 1996 2000. Ţăruş a explicat judecătorilor că deşi a fost toată cariera coleg cu Morcov, au aceiaşi vechime în muncă şi au avut aceleaşi salarii, el are o pensie de n1.800 lei iar Morcov una de peste 8.000 lei. I-a sugerat judecătorului de caz să-l întrebe pe Morcov din ce venituri îi provine o pensie aşa de mare. Indirect, Ţăruş a confirmat suspiciunea celor din zona Flămânzi că profesorul Morcov ar fi fost ofiţer acoperit al Securităţii sau cel puţin informator.
Dacă avem în vedere că zona Flămânzi era considerată de Securitate o zonă fierbinte şi periculoasă comunismului, cu mulţi cetăţeni care refuzaseră să intre în CAP, cu localnici oricând dispuşi la răzmeriţă, apare normal ca Securitatea să fi avut în zonă ofiţeri acoperiţi. Că Morcov a fost sau nu unul dintre ei nici nu are importanţă dacă judecăm lucrurile prin prisma modului în care se construiau anumite cariere în regimul comunist.
Dacă Morcov a fost ofiţer acoperit, n-a fost singurul din Români, a urmat o profesie ca oricare alta şi pentru aşa ceva nu se poate invoca defăimarea, mai ales că o astfel de calitate nu se poate dovedit în instanţă, documentele referitoare la ofiţerii acoperiţi fiind secretizate timp de 50 de ani.
Cert este că tot ce a scris jurnalistul Gabi Gomboş nu-i decât o consemnare de impresii pentru ca şi generaţiile viitoare să cunoască cum gândeau şi priveau evenimentele din decembrie diferite categorii sociale. Din acest punct de vedere, istoricul Gheorghe Median, cel care a prezentat volumul, a considerat lucrarea o excepţională cărămidă la cunoaşterea istoriei folosindu-se ca izvor de documentare chiar pe cei care au creat-o.
Cu toate acestea, judecătorul de dosar a văzut lucrurile cu totul altfel. Judecătorul n-a avut în vedere importanţa informaţiei de interes public şi istoric care întotdeauna este superioară interesului individual, privat. N-a avut în vedere nici pe departe că în România libertatea la libera exprimare a unei opinii este garantată de Constituţie, n-a avut habar sau na dorit să ţină contă de deciziile date deja de CEDO în materie de liberă exprimare care dacă se referă la informaţia de interes public, defăimarea sau alte consecinţe negative personale nu constituie o infracţiune.
Ciudat, dar soluţia dată de judecător a venit după o amânare de mai multe zile şi a fost pronunţată marţi, 17 februarie a.c., exact când în Senat se făcea mare circ pe seama faptului că ANAG, instituţie a statului, a pus în pericol libertatea de exprimare. A rostit pedeapsa ca jurnalistul să-i plătească lui Morcov suma de 20 mii pentru că l-a defăimat, în contextul în care tot marţi, în Camera Deputaţilor, celebra lege a defăimării iniţiată de Liviu Dragnea şi condamnată de toată lumea şi de Ambasada SUA la Bucureşti, a căzut la vot.
Judecătorul, prin sentinţa pronunţată, a arătat jurnaliştilor că libertatea de expresie există numai până la uşa Justiţiei, Dincolo de această uşă libertăţile constituţionale la libera exprimare şi dreptul la opinie le stabilesc cei ca el.
Sentinţa nefiind definitivă poate fi apelată, ceea ce se va şi întâmpla. Dar cu acest judecător cum rămâne? Poate ne spun parlamentarii botoşăneni care marţi au ţipat în Senat şi Camera Deputaţilor că instituţiile statului pun căluş presei. Eu le-am oferit pâinea şi cuţitul. Poftă bună, domnilor parlamentari!
Iată şi sentinţa pronunţată în Dosarul 3289/193/2015:
15.02.2016
Ora estimata: 08:30
Complet: C17
Tip solutie: Admite in parte cererea
Solutia pe scurt: Admite în parte cererea având ca obiect pretenţii+obligaţia de a face, formulată de reclamantul Morcov Gheorghe, în contradictoriu cu pârâtul Gomboş Gabriel Paul. Obligă pârâtul să achite reclamantului suma de 20000 lei reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat prin încălcarea dreptului reclamantului la respectarea demnităţii, onoarei şi reputaţiei sale. Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 1600 lei cheltuieli de judecată. Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Botoşani. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instantei în data de 15.02.2016.
Document: Hotarâre 15.02.2016
Ioan Rotundu