Despre o astfel de viaţă austeră şi plină de privaţiuni, o viaţă dusă în nevoire mai citim prin cărţile clasicilor şi a cronicarilor din vremurile de demult. În zilele noastre viaţa la mănăstire este una trepidantă, plină de bogăţie şi lux, iar locul credinţei a fost luat de planul încasărilor repartizat de Patriarhie prin mitropolii, arhiepiscopii şi protopopiate. S-a ajuns ca prin mănăstiri locul credinţei să fie luat de activităţile turistice sau zootehnice. Un astfel de caz am anchetat de curând pe seama Mănăstirii Zosin.
La începutul acestei săptămâni am primit telefon de la mai mulţi cetăţeni din comuna Băluşeni, cu toţii crescători de animale, care au reclamat faptul că Mănăstirea Zosin are o fermă de peste 1000 de oi şi o alta de 100 de vaci, animale care pasc pe imaşul comunal în detrimentul adevăraţilor crescători de animale. Mai spuneau cetăţenii că Mănăstirea se află acum, prin noile construcţii megalitice ridicate (foto la slujba de Sf. Maria), pe raza comunei Coşula dar că îşi pasc animalele pe imaşul de la Băluşeni. Cum reclamaţiile primite se mulau perfect pe temele abordate în emisiunile Lumea lu’ Rotundu, am decis ca înainte de a trece la filmări să fac unele investigaţii preliminare.
L-am contactat pe viceprimarul comunei Băluşeni, Dinu Câşlaru (foto 1) pentru că, de obicei, la nivel de primărie acesta se ocupă de administrarea imaşului comunal. N-am greşit că l-am abordat pe viceprimar pentru că acesta mi-a confirmat că „Da, mănăstirea are câteva sute de oi şi zeci de vaci pe care le pasc pe imaşul comunal dar nu cunosc prea multe detalii pentru că imaşul este concesionat Asociaţiei crescătorilor de ovine „Karakul”. Vă pun în legătură cu preşedintele şi administratorul acestei asociaţii.”
L-am mai întrebat pe viceprimar dacă mănăstirea este pe raza comunei Băluşeni sau se află pe terenul comunei Coşula. „Clădirile vechi sunt pe raza comunei noastre. Ce s-a construit mai sus, mai spre şosea, clădirile acelea impozante, sunt pe terenul comunei Coşul” – ne-a explicat Câşlaru. Aşadar, călugării de la Zosin se s-au cu un picior în comuna
Băluşeni şi cu celălalt în comuna Coşul, mai pe şleau sug bani de la două primării. Vasile Pascal este preşedintele Asociaţiei de ovine „Karakul” şi a avut grijă să-mi precizeze de la bun început că el reprezintă adevărata rasă de oi karakul şi nu Ionică Nechifor, care nu-i decât un impostor. Pascal mi-a confirmat că mănăstirea are în jurul a 500 de oi şi vreo 70 de vaci pe care le pasc pe imaşul concesionat de Asociaţie de la Primăria Băluşeni. Dar despre condiţiile în care mănăstirea îşi paşte animalele pe imaşul comunal cunoaşte mai bine contabilul şef al Asociaţiei, economistul Dumitru Hâncescu.
L-am contactat şi pe economistul Hâncescu care mi-a explicat că „Imaşul este concesionat de Asociaţie de la primărie dar toţi crescătorii de animale, membri sau nemembri lai Asociaţie au dreptul să pască animalele pe imaş pentru că în contractul de concesiune este o clauză impusă de primărie ca animalele să pască în devălmăşie”.
Aşadar, mănăstirea îşi paşte animalele legal pe păşunea comunei Băluşeni. Numai că acest lucru nu-mi explica nervozitatea celor care au reclamat. Aşa că am continuat investigaţiile şi iată ce-am mai aflat.
Mănăstirea Zosin are angajaţi câţiva ciobani, printre care şi unul cu cazier, un bătăuş. Acest cioban i-a luat la bătaie pe ciobanii de la stâna oierilor din sat. Violentul are tot timpul asupra sa un spray paralizant şi un cuţit pe care le foloseşte fără teamă pentru că se află sub protecţia stareţului mănăstirii Teodosie.
Cei care au reclamat până de curând erau cucernici credincioşi şi aprigi susţinători ai stareţului. De când ciobanul mănăstirii i-a ciomăgit pe ciobanii lor, aceşti creştini au devenit duşmanii stareţului. Un conflict care se potriveşte cu Lumea lu’ Rotundu, aşa că voi pregăti filmările.
Ce nu mă pot eu dumeri este transformarea mănăstirii din lăcaş de credinţă în fermă zootehnică. E drept, animalele aduc mănăstirii venituri frumoase de pe urma valorificării producţiei de lapte dar mai ales sume frumoase de pe urma subvenţiei guvernamentale. Problema este de natura concurenţei neloiale. Mănăstirea nu plăteşte nici un fel de impozite şi taxe pe animale şi veniturile din valorificarea producţiei în timp ce crescătorii de animale au de achitat mai multe tipuri de impozite şi taxe.
Poate că părintele stareţ va binevoi să stea de vorbă cu noi şi vom clarifica şi aceste semne de întrebare.
Romgaz este cea mai profitabila societate de stat, iar Complexul Energetic Oltenia are cea mai mare pierdere 
