Ieri am avut o convorbire telefonică cu Ştefan Apetrei, consilierul primarului Laurenţiu Barbacariu, care mi-a explicat că de lucrări se ocupă nun anume Valentin Şerban Satrudza din partea Fundaţiei Pro Patrimonio. Lucrările sunt mult avansate dacă am în vedere (foto 1) cum arăta casa înainte de a se proceda la reabilitare (foto 2).
De precizat că iniţiativa refacerii casei bunicilor lui George Enescu aparţine pianistei Raluca Ştirbăţ, Preşedintele Societăţii Internaţionale George Enescu din Viena, căreia i s-a alăturat şi violonistul Alexandru Tomescu. Acestora li s-a alăturat
alăturat echipa Pro Patrimonio şi OAR de strângere de fonduri. Pro Patrimonio propune reabilitarea casei Enescu din Mihăileni pentru a se crea Academia Internaţională de Muzică -George Enescu-, un centru de excelenţă în studiul muzicii clasice, care va promova şi susţine arhitectura, tehnici tradiţionale, cât şi artele vizuale.
Deşi s-a spus că partener ar fi şi Primăria Mihăileni, consilierul primarului a afirmat că primăria nu participă la finanţare şi nici nu va beneficia cu ceva de pe urma reabilitării casei. Fundaţia pregăteşte ca imobilul să fie administrat de unul dintre moştenitorii casei, o doamnă Constantinescu (foto 3), care va urma şi nişte cursuri de specialitate muzeografică.
Şi pentru că veni vorba de moştenitori, casa bunicilor lui Enescu a fost cumpărată cu ani în urmă de o anumită persoană care a decedat şi a lăsat moştenirea deschisă moştenitorilor. Asupra dreptului de proprietate s-au înscris la masa succesorală mai multe persoane, în devălmăşie, dar niciuna n-a obţinut acte de proprietar pe imobil.
imobil. Doamna Constantinescu, vecină cu casa Enescu, este şi ea proprietară pe o bucată din casă. Reabilitarea casei s-a început fără a se clarifica mai întâi situaţia juridică a imobilului. Aşa că atunci când cei de la Fundaţi Pro Patrimonio au dorit să intabuleze imobilul la Oficiul de Cadastru, intabularea a fost respinsă pe motiv că nu s-a făcut dovada cu înscrisuri cine este proprietarul.
Consilierul Ştefan Apetrei recunoaşte faptul că există riscul ca după reabilitarea casei, moştenitorii să-şi ceară de la Fundaţie partea în sume exorbitante. Câtă vreme casa a stat părăsită şi în prag de autodemolare niciun moştenitor n-a dorit să-şi asume dreptul de proprietate. Acum, că imobilul este refăcut, aceste pretenţii pot apărea din interesul dea profita, trăsătură as personalităţii multora dintre noi. Voi urmări în continuare cum se va finaliza această stare de incertitudine asupra regimului juridic al imobilului. Stă în firea noastră să omorâm capra vecinului şi să profităm de pe urma muncii altora.
Ioan Rotundu
Ioan Rotundu
