Este falsă şi arogantă afirmaţia că nu bugetarii sunt mulţi, ci cei din privat sunt puţini. În realitate, avem un aparat bugetar supradimensionat, greoi şi costisitor, care refuză constant orice tentativă de reformă. Lipsesc criteriile de performanţă, lipsesc evaluările reale ale competenţei, iar salariile, în multe cazuri, sunt complet rupte de realitatea muncii prestate. A devenit un fapt: cei care au gustat confortul de la stat fug de rigorile şi exigenţele pieţei libere.
Mai grav, ameninţările unor angajaţi din Finanţe cu blocarea salariilor şi pensiilor sunt şantaje directe la adresa guvernului şi a statului. Aceste acţiuni nu pot rămâne fără consecinţe, iar liderii sindicali care instigă la astfel de gesturi trebuie anchetaţi pentru punerea în pericol a funcţionării instituţiilor şi a siguranţei naţionale.
Este absolut firesc ca măsurile de austeritate să înceapă cu tăierea cheltuielilor nejustificate din sectorul bugetar şi nu cu noi presiuni pe mediul privat, cel care produce, inovează şi alimentează bugetul. Statul trebuie să-şi reducă dimensiunile şi să-şi concentreze resursele pe investiţii utile: infrastructură, apărare, sănătate şi educaţie. Nu festivaluri, nu sinecuri, nu posturi inventate.
Câinii latră, caravana trece. Reforma administrativă începută de Guvernul Bolojan trebuie să continue, indiferent cât de zgomotoasă e opoziţia celor care au trăit prea mult timp din bani publici, fără responsabilitate. Dacă vrem să evităm un colaps financiar, trebuie să alegem curajul, nu populismul. Părerea mea!



