Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Administraţie
Social
Ştiri agenţii
Horoscop
Umor
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu

1 EURO = 4.7524 lei
1 USD = 4.3164 lei


Număr accesări
Astăzi:
2516
De la 07 Ianuarie 2003
71367787

Cadoul surpriză al scriitorului publicist, profesorul George Manole

  • Ioan Rotundu
  • 7 January 2018, 23:00
În primul rând ţin să mulţumesc tuturor cititorilor Jurnalului şi celor peste 4,9 mii prieteni pe Facebook pentru urările ce mi le-au adresat cu ocazia zilei de naştere şi a Sf. Ioan şi, la rândul meu, le doresc multă sănătate, putere de muncă şi împlinirea tuturor dorinţelor alături de cei dragi lor.
Cadoul surpriză a venit din partea scriitorului publicist şi profesor la Şcoala din Hăneşti, Georgică Manole. Nu ştiam că profesorul a publicat de curând un nou volum intitulat „Buzunarul cu idei” şi că în acest volum mi-a dedicat o cronică la volumul meu intitulat „Doar politicieni sau şi ticăloşi”
Am aflat toate acestea din mail-ul său. Redau integral conţinutul cronicii.:

Domnule Ioan Rotundu,
LA MULŢI ANI ! - cu ocazia zilei de naştere, sănătate, inspiraţie şi curaj. Cadoul meu este această cronică la ultima DVS. carte şi care se regăseşte în recenta mea carte, "Buzunarul cu idei".
Cu aleasă consideraţie,
Georgică ManoleM/b>

- Cartea lui ioan Rotundu, fără de care nu se va putea scrie istoria corectă a judeţului Botoşani
Un volum [„Doar politicieni sau şi ticăloşi”, vol. I, „Editura „Agata”, Botoşani, 2015, „Cuvânt lămuritor” (autorul), „Impresie succintă” (Ion Istrate) şi „Cuvânt înainte” (prof. dr. Iulian – Cătălin Nechifor)] al cărui text face referire la persoanele (personalităţile!?) care au scris istoria unei perioade, fie ea şi de zece ani (epoca Băsescu), capătă valoare, asemenea vinului vechi, în timp.
Personajele concrete ale acestui volum, cele care ne-au „construit” istoria acestei „epoci” pe care am trăit-o cu bune şi rele, nu prea ar avea motive, după cum au fost tratate de Ioan Rotundu, să nu fie de acord cu dictonul lui Balzac, exprimat exact acum 176 de ani: „Dacă presa nu ar exista ea nu ar trebui inventată”. Ştia el, Balzac, ce spune şi câte a trebuit să pătimească din cauza încăpăţânării sale de a reda omenirii partea mizerabilă a comediei umane.
Deduc din scrisul său că nici Ioan Rotundu nu este adeptul acestui dicton, încăpăţânându-se să ducă presa nu spre a fi doar câinele de pază care doar „latră”, ci unul care, efectiv, „muşcă”. Citind cândva „Dicţionarul de impresii” scris de Eduard Jurist, am găsit un punct de vedere al distinsului umorist prin care exprima un adevăr copleşitor cu privire la deontologia jurnalistului: „Un ziarist obiectiv povesteşte întâi faptele şi apoi scrie subiectiv despre ele. Un ziarist subiectiv mai întâi inventează faptele şi apoi scrie obiectiv despre ele”.
Pe Ioan Rotundu l-am regăsit totdeauna în prima parte a acestei opinii, fiindcă el scrie un jurnalism eminamente obiectiv. De aici, din această obiectivitate dusă la extrem, vin strâmbăturile din nas ale personajelor sale faţă de scrisul său: ba că le terfeleşte, ba că a fost plătit, ba că scrie minciuni etc.
Volumul acesta, dar şi celelalte publicate [ „Întâmplări hazlii dar adevărate(2003), „Masoneria botoşăneană – scurt istoric”(2009), „Politică, alcool şi tutun”(2009), „Lumea lu' Rotundu”(2011)], vine de undeva din calea deschisă jurnalismului de Curtis Daniel MacDougall, un redutabil jurnalist american. Scrisul lui Ioan Rotundu se pliază perfect pe teoria acestui scriitor şi ziarist american, teorie ce umple ideile-pilon din cărţile sale cu referire la principiile scrierii unui editorial, relaţia dintre presă şi superstiţie, la înţelegerea opiniei publice sau la interrelaţionarea dintre impostură şi politică.
Spune MacDougall: “Jurnalismul prezintă un tablou al lumii într-o continua şi nesfârşită mişcare: un tablou al oamenilor şi al conduitelor lor, o lume comică, tragică, vicioasă, eroică, virtuoasă, altruistă”. Nu întâmplător conţinutul cărţii este grupat pe patru teme mari, teme care au făcut obiectul articolelor din “Jurnalul de Botoşani şi Dorohoi”: politică locală (75%), cultură-educaţie(14%), religie(5%) şi pamflet(6%).
Am recurs la o evidenţiere procentuală pentru a scoate în relief domeniul predilect de investigaţie al jurnalistului Ioan Rotundu: cel politic. Ca vechi cititor al articolelor scrise de Ioan Rotundu, pot spune că domeniul politic face parte din strategia sa editorială. Conştient că acţiunile politicienilor influenţează viaţa de zi cu zi, Ioan Rotundu nu a scris nimic fără o documentare obiectivă, percepută la faţa locului, pentru aceasta bătând judeţul (chiar şi ţara, când a fost cazul) în lung şi-n lat.
N-a iertat nici un politician, scara de valori morale a fiecăruia, atitudinile şi gesturile lor politice fiind redate printr-o corelare perfectă a metodelor psihologice cu cele sociologice. Astfel că, prezentând politica redacţională pentru anul 2009 şi cei ce vor urma, Ioan Rotundu precizează: „Este firesc, zicem noi, ca o dovadă de respect pentru cititorii noştri fideli şi ocazionali să ne facem cunoscută politica redacţională pentru anul abia început. Iar cel mai bine redă politica adoptată de către o redacţie editorialele publicate zilnic, care sunt practic opinii exprimate într-un anume context politic, economic şi social determinat de anumite trăsături care să confere personalitatea publicaţiei, în cazul nostru cea a „Publicaţiilor Jurnalul Online”. Ca să ajung la ce ne-am propus, pornesc de la câteva aspecte de care ne-am lovit în activitatea anului trecut. Am considerat că este de datoria noastră să informăm cititorii cu tot ce înseamnă viaţă politică la nivel de judeţ, cu prioritate, de multe ori publicând evenimente mai puţin plăcute din viaţa unor politicieni. Adică am scris adevărul, considerându-l mai important şi mai presus decât jena publică în care a fost pus cel vizat sau căzut în greşeală. Numai că scriind despre astfel de evenimente am fost acuzaţi că „a m t e r f e l i t” persoana în cauză. Vom continua „s-o terfelim” şi în acest an, mai ales că pentru politicieni se anunţă a fi unul foarte atractiv şi îmbietor la acte de corupţie, abuzuri de putere şi îmbogăţire pe căi necinstite. Ni s-a mai reproşat că am scris o serie de articole pentru că am fost plătiţi. Cei care ne-au acuzat n-au spus cine ne-a plătit, cu cât şi de ce” (p. 260 etc.
Cititorul de bună credinţă este obligat de text să remarce gradul mare de acoperire jurnalistică. Toate zonele judeţului (rurale sau urbane), toate domeniile de activitate, toate pârghiile relaţionale beneficiază de rigoare profesională, calitate a investigaţiilor şi a informării.
Editorialele au integrate pertinente reportaje de atmosferă şi care, dublate de precizia informaţiei, cu trimiteri directe, dau eficienţă în înţelegerea portretelor interioare şi chiar exterioare: „Mihai Ţibuleac a străbătut comunele judeţului, dar la întâlnirile sale prezenţa s-a numărat în zeci de persoane, mulţi veniţi din curiozitate şi nu din motivaţie de politică liberală. Chiar dacă discursul public al lui Ţibuleac s-a mai cizelat, el încă n-a ajuns la nivelul înţelegerii de către omul de rând, un handicap serios pentru un politician ce vrea să dialogheze cu votantul rural creând acel feed-back atât de necesar în astfel de împrejurări”(p. 19);
„Stă în obişnuinţa lui Dănuţă ca, atunci când nu s-a pus în slujba vreunui partid, să cutreiere judeţul în lung şi-n lat, pentru a racola primari şi lideri politici locali, să iniţieze jocuri şi combinaţii politice de a schimba câte ceva prin Consiliul Judeţean”(p. 35);
„Marin Brichiseală, oltean rătăcit pe meleagurile comunei Corni, a fost primarul comunei în legislatura 2000-2004. S-a comportat despotic, iar cornenii nu l-au mai votat” (p. 46);
„Macaleţi n-a impresionat. N-a impresionat nici ca deputat în cei patru ani de mandat, fiind poreclit „Mutul parlamentului” tocmai pentru inactivitatea sa” (p. 257) şi tot aşa pentru încă cel puţin 150 de personaje botoşănene sau naţionale, nominalizate într-un „Indice de nume” care face din acest prim volum un instrument rapid de lucru.
Într-un cuvânt, istoria postmodernă a politicii botoşănene nu se poate scrie fără o consultare riguroasă şi cu creionul în mână a scrierilor lui Ioan Rotundu. Ele au aceeaşi valoare precum o au acum memoriile şi jurnalele perioadelor regaliste, interbelice, comuniste sau postrevoluţionare. Cu siguranţă, deja anunţatul al doilea volum, „Epoca Ponta”, suscită interes, pentru că una este să citeşti zilnic câte un editorial şi alta este să le citeşti pe toate într-un volum, cu scopul de a vedea gradul de coerenţă al autorului în demersul său.


Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Mii de masini sunt blocate pe o autostrada
Horoscopul zilei de 8.01.2018
Bancul zilei: Îngerii păzitori
Protest al studentilor la Timisoara:
Un sicriu invelit in steagul tricolor, pe care scria "Justitie", a fost adus in Piata Victoriei
Marea Britanie: Theresa May va anunta luni o remaniere a Guvernului.
Cine sunt ministrii care ar putea pleca
19 grupuri civice ii cer lui Klaus Iohannis
sa foloseasca
Catrenul săptămânii
Clădire istorică transformată în ladă de gunoi
Ioan Rotundu
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă