Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Cultură
Infracţiuni
Anunţuri
Fapt divers
Învăţământ
Sănătate
Administraţie
Horoscop
Umor
Mondene
Gastronomie
Reportaje
Pamflet
Remember
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu

1 EURO = 4.7667 lei
1 USD = 4.3224 lei


Număr accesări
Astăzi:
3678
De la 07 Ianuarie 2003
72115910

Căutând printre dărâmături

  • 9 August 2010, 23:00
La aproape două luni de la nenorocirea ce s-a abătut asupra Dorohoiului, sinistraţii au trecut de la disperare şi durere la resemnare. Aproape două sute de case au fost demolate de către autorităţi ori s-au năruit la câteva zile după ce apele s-au retras. Oamenii stau acum în module instalate la marginea oraşului, racordate la utilităţi.
Amintirile însă au rămas între ruine. Mulţi dintre ei aproape că nu dorm peste noapte, aşteptând să se facă lumină să pornească la vechea locuinţă pentru a răscoli după o fotografie sau după un bibelou ce le-a fost drag. Chair dacă au pierdut totul, sunt optimişti şi credinţa în Dumnezeu îi face să meargă înainte.
Nu se face bine dimineaţa că tanti Aurelia Cuciureanu de 63 de ani se ridică din patul care parcă are ghimpi, îşi ia ceva de ale gurii în geantă, medicamentele zilnice şi pleacă la vechea sa locuinţă. O căsuţă cu două camere, cu tindă şi bucătărioară, construită din ziduri groase din chirpici eset acum un morman de pământ. S-a prăbuşit la câteva zile după ce apele s-au retras.
Dărâmăturile au prins nemilos toate amintirile de-o viaţă. Hainele pentru mers la biserică, dulăpiorul cu vase, vechi dar încă trainic, fotoliul pat pe care l-a acoperit cu o pătură ca să nu se murdărească, şifonierul în trei uşi sunt pline de mâl. În fiecare zi, femeia scormoneşte în noroi şi mai scoate câte ceva care odată i-a adus bucurii.
Din glodul amestecat cu pietriş şi paie se iţeşte capul unei statuete de porţelan. Este o balerină, de fapt două când să caute mai bine. Tanti Aurelia nu se lasă pân[ nu scoate la lumină şi două păsări înlănţuite, o floare de munte, un cocostârc, bibelouri primite în decursul anului cadouri d ela cei trei copii pe care i-a crescut singură după ce la 35 de ani a rămas văduvă.
Din şifonierul altădată ticsit cu haine bune acum femeia scoate doar nişte castroane pentru ciorbă, intacte. Le şterge cu dosul palmei. Lăcrimează o clipă, apoi zâmeşte. „Acestea sunt de la fratele meu”, explică mândră după care le aşează pe o bucată de zid. Cum să renunţe la ele? Primul lucru pe care l-a făcut când s-a întors printre ruine, după ce s-a uscat nămolul, a fost să caute tabloul de nuntă. A scormonit două zile prin locul unde ştia că stătea atârnat pe perete, cu prosopel curat şi scrobit deasupra.
Atâta i-a rămas d ela omul ei, pe care l-a iubit ca pe ochii din cap, dar care a trecut la cele veşnice înainte de vreme. „ Vai cât l-am căutat. Parcă nu puteam, trebuia să-l găsesc şi după două zile iaca aici. Dar oare dacă scot sticla şi o şterg nu pot să-l repar? Că tare îmi pare rău, ştiţi ce frumoasă am fost mireasă? Nu că mă laud, dar aşa a fost. Şi el a fost un mire frumos. Acum s-a distrus, oare nu pot să-l fac? L-aş duce la un atelier de fotorasfii dar cred că mă costă, nu?”
întreabă tanti Aurelia Cuciureanu. Mâng\ie sticla pe care a lustruit-o după ce a găsit tabloul. Fotografia este însă distrus, din chipurile celor doi ies în evodenţă doar ochii şi privirea plină de dragoste.
La fel şi floarea mirelui a rămas intactă. În rest e distrus. Printre ruine găseşte şi două seturi de lumânări roşii, intacte. Femeia scotoceşte în continuare, eliberând fotoliul din caera care a fost odinioară dormitor. Găseşte şalul de mers la biserică, ştrampii de cum i-a lăsat seara, două baticuri. O fustă este plină de mâl, iar dedesubt într-o într-o pungă este un prosop nou, dar plin de apă. Îl înşiră la uscat pe ramura unui copac. Încet- încet mai găseşte câte ceva.
„Vreau să scot pătura de fotoliul ăsta, că era nouă. Am pus aşa să nu se murdărească, să protejez oleacă”, spune femeia care dă în sfârşit de capăt. „ Iaca, bureţi nebuni au crescut aici!”, exclamă tanti Aurelia strivindu-i între degete. Femeia afişează un optimism dezarmant, dar numai de faţadă.
Pe alocuri plânge încetişor când descoperă lucruri care fac parte din sufşetul ei sau când priveşte la icoanele care au scăpat ca prin minune neatinse. Una din ele este icoana Sfântului Ioan. Nu are nici o zgârietură. A şters-o frumos şi alături de celelalte, mai mici sau mari, le doseşte sub vegetaţia din curte. Nu de alta, dar unii sunt puşi pe furat şi nu se ştie. Aşături de dărâmături stă morman de perne, plapume, pături şi cerşafuri, toate de calitate, pline mâl. A reuşit să le salveze, alături de câteva hăinuţe.
„ Bine că suntem în viaţă, pentru că altfel la ce îmi foloseau toate astea. Ce ne-a îndruma Dumnezeu aceea vom face”, se declară optimistă tanti Aurelia. Îşi aminteşte momentul viiturii de parcă a fost ieri. Cu câteva zile voia să plece la fata şi ginerele de la Iaşi.
Mulţumeşte Lui Dumnezeu că a oprit-o, altfel nu ar fi putut trece peste grozăvie. „ Dacă plecam, mă văitam că dacă rămâneam făceam şi dregeam. Nu am putut face nimic. M-am urcat la mansardă la vecini şi aşteptam să vină barca să ne salveze. Nu puteam să mă uit spre casă că îmi fugeau ochii şi mă temeam să nu cad. A venit o barcă după trei ore şi săracul om care voia să ne salveze era să se înnece că-l luaseră puhoaiele. M-a rugat: Doamne, nu-l lăsa să moară, că el a venit să ne salveze. Şi a reuşit, bietul, dar tare m-am temut pentru el” a rememorat tanti Aurelia momentele de groază prin care a trecut. A pierdut totul, dar nu şi-a pierdut credinţa.
Continuă să caute printre ruine, poate îşi găseşte şi buletinul pe care i l-a luat apa din dulăpiorul de bucătărie, împreună cu celelalte acte. Încearcă să fie optimistă, zâmbeşte, dar ochii îi plâng. Vorbeşte mereu de ginerele de la Iaşi, de care e mândră şi de fata ingineră, de fata din Dorohoi şi băiatul din Italia. Este tot ce i-a rămas, familia. Pentru ei merge mai departe, ajutată şi de autorităţi. „Dimineaţa mă îmbrac şi vin aici. Apoi mă schimb ca să nu mă duc murdar înapoi. Îmi iau ceva de mâncare în geantă, mai trece cineva pe stradă cu câte ceva. Mergem înainte”, mai spune tanti Aurelia Cuciureanu, dând un exemplu de putere izvorâtă din credinţă. Casa de alături este a bătrânei Silvia Scripcaru.
Este în curs de demolare, iar până autorităţile o transformă în moluz, câţiva copii se distrează trăgând la ţintă cu pitre în geamurile rămase încă în picioare. Şi femeia aceasta locuieşte la modul. A pierdut tot ce avea. Mai norocoasă a fost carmen Iacob, profesoara care l-a apostrofat pe preşedintele Traian Băsescu când s-a aflat în vizită la Dorohoi, legat de condiţiile grele în care trăiesc românii astăzi.
În casa sa s-au adunat la etaj oamenii de prin împrejurimi în aşteptarea bărcilor de salvare. Autorităţile de la Botoşani au pus la punct un plan de măsuri pentru reconstrucţia caselor. Fiecare primărie câte o casă, este deviza. Apa a luat însă ceva ce nu le poate da nimeni sutelor de sinistraţi dorohoieni, amintirile. (Lavinia Preda)

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.

[ Comentarii (1)]


Horoscop
Clanul Albu a încălecat Prefectura Botoşani şi i-a pus căpăstru
Colţoasa
Diaree de la Pensiunea Andreea
Românul şi mormanul de schelete electrocasnice
Poartă maramureşeană acasă la Eminescu
Florin Busuioc, declarat prezentatorul meteo al anului
Ciocoii culturali de la Memorialul Ipoteşti
A fost lansat oficial proiectul festivalului muzical „Hora de la Flămânzi”
Casă incendiată de un trăsnet
T ânărul înecat în Siret găsit după mai bine de 24 de ore de căutări
Victima unui accident rutier la Coţuşca
Festivalul Verii sabotat de PNL-işti
Se caută secretar la primăriile din 11 comune din judeţ
Amenzile Termicii între realitate şi zvonuri
Zeci de şcoli din judeţ îşi vor pune lacăt pe poartă
Bolnavi condamnaţi la moarte
Profesorii de la Colegiul Economic Botoşani încă mai sunt anchetaţi
Aglomeraţie mare la examenul de licenţă de la Spiru Haret Botoşani
Bancul zilei: Infidelitate acceptată
Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ comemorat de mărunţii BOR
Jurnalul de Botoşani şi Dorohoi

Blogul lui Rotundu
Arhivă