Chiar dacă la ora actuală supraponderala directoare îşi ostoieşte fizicul meditând cu nostalgie la imensele binefaceri pe care le-a pierdut odată cu înlăturarea din funcţie, nu putem trece cu vederea acţiunile ilegale şi absolut despotice ale acesteia, măcar pentru simplul fapt că ele nu trebuie să se mai repete niciodată în cadrul unei instituţii publice ca OCPI Botoşani. Ne-ar place de asemenea să credem că la baza demiterii sale şi, implicit, a respingerii dosarului prin care, etalând acelaşi tupeu specific persoanelor obraznice, încerca să-şi reocupe prin concurs funcţia de director, se află (şi) reportajele publicate în Jurnalul de Botoşani, care au arătat adevăratul comportament al Corneliei Pocreaţă.
HG-uri devenite hârtie igienică pentru doamna directoare
Cea mai flagrantă încălcare a legilor în vigoare a avut loc în această toamnă, când Cornelia Pocreaţă, în pofida hotărârii de Guvern 1210/2004 privind organizarea şi funcţionarea a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, prin care se prevede că personalul beneficiază de salariile avute anterior, acestea urmând să constituie limitele minime la negocierile privind încheierea noului contract individual de muncă, a procedat la diminuarea salariului avut până la 1 septembrie 2004 unui număr de zece salariaţi.
Absolut ilegal şi după bunul plac al directoarei Pocreaţă, angajaţilor Constantin Chiriac, Ecaterina Lucăniţă, Gheorghe Pintilei, Gheorghe Alibienei, Veronica Holbănel, Maria Stănică, Mirela Butnaru, Didina Curcă, Irina Niţă şi Maria Pascal li s-a micşorat salariul cu sume cuprinse între 300 mii lei şi 2,7 milioane lei. “Sus numiţilor li s-a impus, sub prestarea de ameninţări şi jigniri, să semneze o declaraţie prin care să renunţe la un drept câştigat anterior, respectiv salariul pe care l-au avut până la 1 septembrie 2004. Totodată sus numita a stabilit salarii după bunul ei plac, favorizând unele persoane din anturajul acesteia, cum ar fi şoferul care, cu maşina unităţii, o transporta zilnic pe fiica directoarei la liceu. Precizăm că la noi şoferii au stabilite salarii mai mari ca referenţii”, precizează autorii petiţiei trimise pe adresa redacţiei.
Semnatarii misivei nu au omis să menţioneze o altă încălcare flagrantă a legii de către Cornelia Pocreaţă, faptul că salariile nu au fost negociate cu fiecare angajat la încheierea contractului individual de muncă, fiind stabilite în cabinetul directoarei şi împărţite personal salariaţilor de cea în cauză, însoţite de o ploaie de ameninţări şi jigniri la adresa celor care refuzau să semneze contractele.
Printre abuzurile fostei directoare se numără şi promovarea fostei secretare Monica Fecioru pe funcţia de referent, fără organizarea vreunui concurs şi fără a se susţine vreun examen de promovare, deşi protejata directoarei nu avea studii corespunzătoare, fiind absolventa unui liceu de construcţii.
În final, angajaţii OCPI se refereau la comportamentul “de mahala” al Corneliei Pocreaţă care, zilnic, împreună cu persoana promovată contra prevederilor legale “stătea ore întregi la taifas şi bârfă, ieşind din când în când din birou doar pentru a ţipa şi răcni la personalul unităţii, probabil pentru a-l intimida şi speria”. Se aminteşte şi faptul că personalul din unitate primea concedii de odihnă după bunul plac al directoarei, cea mai favorizată fiind aceiaşi Monica Fecioru, care a primit ca “bonus” circa 15 zile de concediu în plus.
Concediu de odihnă cu iz de retragere pe uşa din dos
Pentru a lămuri situaţia, ne-am deplasat chiar în prima zi lucrătoare a anului 2005 la sediul OCPI, pentru a afla punctul de vedere al Corneliei Pocreaţă faţă de acuzele angajaţilor săi. Surprinzător, aici am găsit cu totul altă atmosferă şi un regim de muncă normal, determinat de recenta îndepărtare a directoarei şi de instalarea în funcţie a subinginerului geodez Dumitru Istrate. Am aflat, din discuţia purtată cu dânsul, istoria demiterii fostei directoare Pocreaţă, dispărută subit de la locul de muncă după stresul acumulat în timpul luptelor cu angajaţii, pentru a se reface într-un bine meritat concediu de odihnă.
Totul a început odată cu apariţia HG 1210/2004 prin care se reorganiza activitatea de cadastru din România, producându-se totodată transformări restrictive în funcţiile de conducere. Conform prevederilor legale, dintre cei doi directori existenţi la acea dată, Vasile Sandu şi Cornelia Pocreaţă, trebuia să rămână doar unul, dar numai până la organizarea unui nou concurs. Cornelia Pocreaţă a continuat să-şi terorizeze subalternii, de data asta în calitate de director interimar cu delegaţie, dar lucrurile s-au schimbat radical pe data de 15 decembrie când, la Bucureşti, s-a desfăşurat concursul naţional de ocupare a tuturor funcţiilor de conducere din subunităţile Agenţiei Naţionale de Cadastru.
“La concurs, desfăşurat la “Universitatea Tehnică de Construcţii” Bucureşti s-au înscris mai multe persoane inclusiv doamna Poacreaţă, dar din motive pe care nu le cunosc exact, dosarul fostei directoare a fost respins de comisia de examinare iar celălalt candidat înscris şi-a retras dosarul. Aşa că la concurs am participat singur, alături de ceilalţi colegi care candidau pentru posturile din ţară. Rezultatul concursului a fost anunţat pe Internet în ziua de 17 decembrie iar ordinul de eliberare din funcţie a doamnei Pocreaţă a sosit la OCPI Botoşani pe 21 decembrie la ora 16:00 prin fax. Tot prin fax a sosit, o oră mai târziu, şi ordinul meu de numire în funcţia de director, moment în care am procedat la o sumară operaţie de predare-primire a activităţii. Imediat doamna Pocreaţă a solicitat efectuarea concediului de odihnă, pe care nu îl efectuase, pe anul 2004, cerere pe care am aprobat-o. Întregul comportament al ei faţă de mine, în acel moment, a fost civilizat, nu am avut nici o discuţie în contradictoriu şi nu am abordat nici un fel de subiect profesional”, susţine directorul Dumitru Istrate.
Referindu-se conţinutul petiţiei trimise pe adresa redacţiei, Dumitru Istrate preferă să nu comenteze cea ce a fost, considerând că nu trebuie să loveşti într-o persoană care deja s-a prăbuşit. “Au fost multe lucruri neplăcute care s-au întâmplat, despre unele s-a relatat chiar şi în presă, deci nu sunt secrete care aparţin instituţiei şi care ies acum la iveală. Diminuările salariale de care se aminteşte sunt din păcate reale, şi am auzit de ele, chiar dacă eu nu am fost afectat. Nu înţeleg totuşi un lucru. Dacă cineva dorea să îi facă rău directoarei Pocreaţă, de ce n-a trimis acea sesizare acum o lună şi nu acum când, de două săptămâni, este schimbată din funcţie?”, ne-a întrebat Dumitru Istrate.
În finalul discuţiei purtate, actualul director al OCPI Botoşani a ţinut să ne convingă despre bunele sale intenţii privind colaborarea cu presa locală şi despre faptul că numirea sa în funcţie, acum, în pragul marilor prefaceri de care este cuprinsă ţara, nu are nici o tentă politică. În acest context, faptul că subinginerul Istrate este un marcant membru PNL, nu este decât o simplă “coincidenţă”. (Gabi GOMBOŞ)
N.R. - Articolul a apărut în ediţia electronică din 5 ianuarie 2005, în preajma numirii noilor directori de către Alianţa DA, puterea care a câştigat alegerile parlamentare din noiembrie 2004.
