Ascultându-l ieri pe preşedintele Băsescu cum a cuvântat în diferite locuri din ţară, am putut constata cu mândrie patriotică şi înalte simţăminte de devotament faţă de conducătorul României Europene că Ceauşescu trăieşte. Trăieşte întrupat în personalitatea preşedintelui Băsescu, ne vorbeşte prin faptele şi gura acestuia.
După ce duminică a sosit „intempestiv” la Bucşoaia, că era bietul Gheorghe Flutur să-şi piardă aripile trendului politic de emoţie că nu va ieşi bine în faţa şefului, preşedintele s-am apucat şi a dat oierilor bucovineni lecţii de tuns ţurcanele. Drept mulţumire, oierii au urcat oile pe munte şi le-au înşirat, formând cuvântul „Bucovina”, aşa cum au văzut ei la televizor că făceau pe vremuri pionierii şi uteciştii pe stadioanele ţării, când scriau din pancarte „Ceauşescu”. La aşa o asemănare de imagini arcuite peste timpul celor 20 de ani postdecembrişti, cum să nu crezi că preşedintele Băsescu este spiritul reîncarnat al lui Ceauşescu.
Mai ales că după cea luat act lingvistic despre isprava mioarelor bucovinene, preşedintele a simţit cum din interiorul sufletului vor stau să izbucnească efluviile unei cuvântări cât se poate de istorice, ca-n vremurile „iepocii de aur”. A aruncat o privire către faţa senină şi înmărmurită într-un zâmbet de admiraţie a premierului Boc, a prins curaj şi s-a dezlănţuit într-o tiradă de reproşuri la adresa guvernului. În zicerea mea de faţă am să mă folosesc doar de învăţăturile transmise premierului Boc şi ţăranilor români cum să păcălească seceta trimisă de către Cel de Sus.
O primă indicaţie a preşedintelui Băsescu fost să repunem în funcţiune, şi cât mai grabnic, sistemele de irigaţie. Probabilo că din interior, Ceauşescu i-a suflat că a lăsat moştenire poporului român trei milioane hectare teren arabi irigat. Auzind aşa un îndemn la lupta cu seceta, gândul m-a dus la zecile de mii de hectare irigate ale Botoşanilor şi dintr-o dată mi s-a uscat gura. Cum să nu mi se usuce, când de zece strig prin presa locală că s-au furat sisteme întregi de irigaţii. Pe malul Prutului, între Ripiceni şi Ştefăneşti s-au furat zeci de kilometri de ţeavă, s-au furat staţiile de pompare, s-au furat firele de la reţelele electrice care alimentau aceste pompe. Nimeni n-a avut vreodată curiozitatea să afle unde au dispărut toate acestea. Nici prefectul, nici poliţiştii, nici procurorii.
De ani de zile atrag atenţia autorităţilor judeţului că investiţiile în îmbunătăţirile funciare sunt aproape nule, iar dealurile curg la vale, mii de hectare de teren păşunabil devenind teren selenar. Ne lăudăm an de an cu împăduriri masive. Vorbe goale. Dimpotrivă, inconştienţi, oamenii au tăiat de pe dealuri şi ultimele tufe de salcâmi sau de porumbele, lăsând pe seama ploilor să desăvârşească opera de distrugere prin căra la vale starul fertil şi a lăsa în urmă lutul galben-argilos.
Despre toate aceste panorame ale incompetenţelor guvernamentale, preşedintele Băsescu n-a rostit nici o vorbă. Semn că în zborul său cu elicopterul a privit numai şesurile cu rodul bogat, nu şi dealurile dezgolite. Iar ca nu cumva discursul său să iasă din tiparele vrednicului său înaintaş Ceauşescu, şi preşedintele Băsescu şi-a încheiat cuvântarea cu urarea „Să trăiţi bine!” Răspunsul la urarea sa a fost un ropot prelungit de ovaţii şi aplauze, semn că în România se trăieşte bine. Părerea mea!
(Ioan Rotundu)
