Această lipsă de reacţie protestatoare din partea alegătorilor le-a dat curaj parlamentarilor să-şi voteze pensii nesimţite şi să-şi justifice gestul prin faptul că ei sunt în slujba cetăţeanului zi şi noapte şi că efortul depus trebuie răsplătit financiar. L-am ascultat vorbind în Parlament pe deputatul ieşean Amghel Stanciu, condamnat la şase luni închisoare pentru conflict de interese, angajându-şi soţia la Cabinetul parlamentar. Spunea Stanciu, cu o lejeră nesimţire, că această pensie specială va asigura parlamentarilor liniştea necesară la bătrâneţe.
Cât despre liniştea la bătrâneţe a milioanelor de români care au muncit o viaţă întreagă şi acum trăiesc dintr-o pensie lunară de 600 800 lei n-a adus nimeni vorba.
O altă nesimţită, învăţătoarea Cristina Anghel, cea care a minţit un popor întreg că face greva foamei, în realitate fiind plătită cu 100 milioane lei de către Antena 3 să mimeze o astfel de grevă, striga în plenul Parlamentului că actuala leafă de parlamentar este una de mizerie.
Dacă leafa este de mizerie, de ce n-a stat dracului acasă, la catedra de învăţător, şi s-a dus în Parlament ca să primească o leafă de mizerie? În actualul Parlament, nesimţiţi ca Stanciu şi Anghel sunt mulţi, dovadă numărul mare care au votat legea prin care şi-au stabilit aceste pensii.
Invocarea faptului că pensii speciale au şi alte categorii de angajaţi cum ar fi magistraţii, cei din aviaţie sau din serviciile speciale este un fals motiv menit să-i ducă în eroare pe necunoscători. Cei în cauză au pensii speciale pentru că lucrează în nişte condiţii speciale iar munca lor este una profesională.
Munca de parlamentar este una opţională, un act de voinţă personală de a candida, conferă beneficiarului un statut de privilegiat iar statutul de politician nu este o funcţie publică cu caracter profesional ci exprimă dorinţa personală a unei persoane de a face politică, este un hobby şi nu exercitarea unei profesii de utilitate publică care să impună din partea societăţii o recompensă specială de natură financiară.
Dacă indemnizaţia de parlamentar este atât de mizerabilă, de ce nici un ales n-a renunţat de bună voie la acest statut şi să se ducă să muncească în profesia sa de bază pentru a câştiga suficient? Dacă munca de parlamentar este aşa de împovărătoare, de ostenitoare, de riscantă pentru viaţa personală de ce când vin campaniile electoare îşi cumpără postul de parlamentar pe bani mulţi, de ce cheltuiesc sume enorme cu alegătorii pentru a-i convinge să-i voteze când ar putea ca din banii astfel cheltuiţi să pună bazele unei afaceri prospere?
Nesimţita de Cristina Anghel, căreia nu-i ajunge indemnizaţia de parlamentar şi care până mai ieri trăia bine din leafa de învăţător este dovada incontestabilă a nivelului de degradare morală la care au ajuns politicienii români. Au ridicat nesimţirea la rang de virtute!
Să mai evidenţiem şi faptul că acele categorii sociale care au pensii speciale nu mai au şi o altă pensie. Parlamentarii şi-au votat pensia specială păstrându-şi şi pensia care va rezulta din activitatea profesională prestată de-a lungul vieţii. Nici măcar n-au avut bunul simţ să prevadă posibilitatea de a opta între pensia specială şi cea profesională. Lacomi, le-au luat pe amândouă!
Stă în putinţa preşedintelui Klaus Iohannis să respingă de la promulgare legea iar de parlamentarii o vor vota din nou, să o conteste la Curtea Constituţională. Este evident că parlamentarii, prin a-şi vota această pensie specială, s-au situat deasupra legii, ceea ce este neconstituţional. Părerea mea!
18.06.2015