În urma unor sesizări făcute de „Mişcarea Iazu”, Consiliul Europei – Biroul Comisarului Drepturilor Omului are dovezi palpabile că la Botoşani corupţia se simte ca la mama ei acasă. Există chiar documente în acest sens, documente ce datează din 17 octombrie 2001, înregistrate la Strasbourg – CDH 1451/01. De când anumite persoane au intrat în posesia acestui document, au început să curgă ameninţările de tot felul, cel mai elocvent fiind răspunsul ameninţare a lui Marius Zmău, fiul col. Zmău, care în termeni foarte „academici” a rostit mai multe cuvinte obscene.
În luna aprilie, datorită dezvăluirilor privind implicaţiile de ordin mafiot, au fost maziliţi Gheorghe Timofte – director la Inspectoratul Teritorial de Muncă, Vasile Bocancea – inspector şef IJP, Dumitru Zmău – şef serviciu circulaţia al IJP, despre care se spunea că-i va lua locul colonelului Bocancea.
În adresa emisă de Consiliul Europei – Biroul Comisarului Drepturilor Omului se specifică la un moment dat că „poliţia, parchetul, instanţele judecătoreşti şi fiscul au devenit structurile corupţiei absolute, singura lege cunoscută fiind cea a banului. Cine are bani, are dreptate, cinste, onoare, are tot ce-şi doreşte”.
În continuare vă vom prezenta câteva exemple care dovedesc faptul că la Botoşani există un adevărat cuib al celor corupţi, care stau bine mersi unde au fost aşezaţi şi coordonează o economie întreagă, atât cât a mai este. În Poliţia din Botoşani, în funcţie de interesele manifestate, sunt evidente trei grupuri: rechinii, legaliştii şi nemulţumiţii. Grupul rechinilor este format din cadre care au făcut din contrabandă şi abuz o sursă de venituri fabuloase. În fruntea acestui grup este colonelul Dumitru Zmău, fost şef serviciu circulaţie până în luna mai 2001. Împreună cu unele persoane din Moldova, Zmău a introdus în Botoşani, prin contrabandă, cantităţi uriaşe de ţigări. Filiera a fost organizată prin vama Stânca – Costeşti, de unde maşina poliţiei prelua ţigările sau îi însoţea pe traficanţi în municipiu.
De distribuirea ţigărilor se ocupa personal colonelul Zmău, împreună cu plutonierii de la serviciul circulaţie M. Ciobanu şi D. Amariei. Tot ca sursă de venit pentru Zmău era taxarea fiecărui permis de conducere auto eliberat cu suma de 50 – 100 de dolari, bani care în cea mai mare parte intrau în buzunarul său.
Din banii primiţi ca funcţionar public acesta a reuşit să-şi construiască în municipiu o vilă, iar în satul Cucorăni a cumpărat o crescătorie de peşte, 100 ha teren arabil şi o fermă de vite. Pentru folosinţa personală a cumpărat un autoturism Mercedes, în valoare de 40.000 dolari, autoturism care va lua foc într-un mod cel puţin ciudat, tocmai când cei de la centru se ocupau de averile poliţiştilor. La data de 15 mai 2001, conducta de apă care alimentează oraşul a fost spartă la şase kilometri de Botoşani de „persoane necunoscute”. Timp de trei zile apa a curs în crescătoria de peşte a colonelului. În luna martie 2001 Dumitru Zmău a fost avansat în grad, pentru a ocupa funcţia de inspector şef al IJP, dar apariţia unui site pe Internet privind corupţia şi abuzurile i-au stricat socotelile.
Deviind puţin de la afacerile colonelului Zmău, atingem un alt punct sensibil, cel al justiţiei. Practica internaţională în domeniu penal arată că orice plângere penală se finalizează printr-o decizie judecătorească, ce are la bază probatoriul administrat de organele de cercetare şi urmărire penală. La noi Parchetul poate decide neînceperea urmăririi penale (refuză să trimită rezoluţia motivată persoanei care a făcut sesizarea), iar cauza nu mai ajunge niciodată într-o instanţă de judecată. Acesta este un abuz care încalcă Constituţia şi Convenţia Drepturilor Omului, dar la noi este considerat un act legal. Din documentele prezentate de Consiliul Europei, avem câteva cazuri care dovedesc că justiţia nu este aşa de oarbă cum se spune, întâi se uită şi apoi dă o rezoluţie. (Va urma)
N.R. – Acest articol a apărut în cotidianul Jurnalul de dimineaţă nr. 756/15 aprilie 2002. După publicarea sa, colonelul Dumitru Zmău ne-a chemat în judecată. Dosarul, cu nr. 787/2003, s-a soluţionat în recurs, la Tribunalul Botoşani, iar Zmău a pierdut procesul.