Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Infracţiuni
Economic
Fapt divers
Editorial
Ştiri agenţii
Horoscop
Umor
Gastronomie
Comentarii
Evenimente
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu

1 EURO = 4.7440 lei
1 USD = 4.1547 lei


Număr accesări
Astăzi:
3803
De la 07 Ianuarie 2003
68845815

Cine a pierdut si cine a câştigat din eşecul privatizării CFR Marfă

  • 15 October 2013, 23:00
Guvernul Romaniei nu stie sa faca privatizari. Acesta este mesajul pe care il primesc posibilii investitori straini, dupa doua incercari dezastruoase de privatizare a doua mari companii, Oltchim si CFR Marfa.
Guvernul a bifat doua esecuri, unul ceva mai mare decat celalalt, intr-un singur an. Ca si in cazul Oltchim, incercarea de privatizare a CFR Marfa ridica o serie de semne de intrebare. De altfel, chiar sunt multe asemanari intre cele doua cazuri, pornind de la adjudecarea licitatiilor de catre niste investitori nesiguri din punct de vedere financiar pana la fuga de responsabilitate si gasirea unui "Acar Paun".
Pentru CFR Marfa trebuia gasit un investitor strategic. Cel putin asa a cerut CSAT in luna februarie 2013. Compania CFR Marfa parea sa aiba posibilitatea de a atrage astfel de investitori, mai ales ca in cursa pentru privatizare s-au inscris, pe langa GFR-ul lui Gruia Stoica, o mare companie americana, OmniTRAX, si asocierea Transferoviar Grup, Donau-Finanz GmbH & Co KG Austria. Compania americana si asocierea de firme s-au retras cu cateva zile inainte de desemnarea castigatorului, acuzand lipsa de transparenta si faptul ca nu au avut acces la documente esentiale legate de situatia CFR Marfa.
Gruia Stoica a castigat licitatia pe 20 iunie, fara probleme, cu o oferta de 202 milioane de euro. Din acel moment, a inceput goana dupa bani pe la banci. Astfel, momentul semnarii contractului a tot fost tergiversat din diverse motive, ca nu ar exista hotarare de Guvern privind privatizarea, ca nu s-a intrunit la timp CSAT pentru a discuta hotararea de Guvern, ca nu s-ar intelege presedintele si premierul pe tema intrunirii CSAT etc.
Contractul a fost semnat abia pe 2 septembrie. In cele doua luni pana la semnarea contractului, Gruia Stoica putea incepe demersurile pentru notificarea Consiliului Concurentei. Nu a facut nimic in acest sens, nu a avut nicio intalnire cu reprezentantii Consiliului Concurentei.
Nici dupa semnarea contractului nu s-a grabit sa notifice Consiliul Concurentei, ca si cum nu ar fi fost in avantajul sau sa trimita documentele necesare in cel mai scurt timp posibil. Mai ales ca reprezentantii Consiliului au spus inca de la inceput, din luna iunie, ca un proces de avizare a unei concentrari economice de genul GFR-CFR Marfa poate dura si pana la 5 luni. GFR a notificat Consiliul Concurentei abia pe 24 septembrie, insa fara sa fi trimis toate documentele necesare. A trimis, deci, un dosar incomplet. Apoi, timp de cateva zile, omul de afaceri a incearcat sa arunce vina pe autoritatile statului care s-au ocupat de privatizare, invocand unele articole din Hotararea de Guvern privind privatizarea CFR Marfa.
Pana pe 14 octombrie, termenul limita pentru plata intregii sume pentru CFR Marfa a expirat, iar "vinovatul de serviciu" este Cristian Ghibu, secretar de stat in Ministerul Transporturilor si totodata seful Comisiei de Privatizare.
De ce seamana privatizarea CFR Marfa cu cea a Oltchim? Anul trecut in septembrie, a aparut Dan Diaconescu in postura de salvator al Oltchim, mai ales ca prin presa s-a vehiculat si ideea ca in spatele sau s-ar afla rusii. Imediat dupa ce a castigat licitatia pentru suma de 45 de milioane de euro, au aparut si suspiciunile. Avea 10 zile la dispozitie pentru a vira banii, insa se tot eschiva, spunand ca nu se intelege cu vanzatorul asupra unor clauze contractuale. Spre deosebire de Gruia Stoica care a avut la dispozitie aproape 4 luni, Dan Diaconescu a avut un termen de doar 10 zile, chiar daca in caietul de sarcini se preciza ca banii trebuie virati inainte de 14 februarie 2013.
La sfarsitul celor 10 zile, Dan Diaconescu a venit la sediul Ministerului Economiei cu vreo 2 milioane de euro in saci de panza, insa nu a fost luat in seama. In cazul Oltchim, "vinovatul de serviciu" a fost seful Oficiului pentru Privatizari de atunci, Remus Vulpescu.
Un punct comun in cele doua cazuri este ca atat privatizarea Oltchim, cat si privatizarea CFR Marfa erau obligatii asumate de Guvern in acordul cu FMI. Guvernul chiar motiva in acest fel graba de a privatiza cele doua mari companii. Insa, in fata FMI, Guvernul s-a angajat sa incerce sa privatizeze, nu sa reuseasca sa privatizeze. Scuza va fi: Noi am incercat, dar din motive independente de noi, nu am reusit. Si asa, doua esecuri vor fi trecute ca succese in acordul cu FMI.
Nimic din ce a facut Gruia Stoica nu creeaza impresia ca s-ar fi grabit sau ca ar fi dorit sa plateasca. A virat doar 30 milioane de euro, din care 10 milioane garantia si 20 milioane avansul. Cele 20 milioane de euro avans le va primi inapoi. Se pune problema sa recupereze si garantia de 10 milioane. In aceasta situatie, apare intrebarea:
A pierdut Gruia Stoica ceva din esecul privatizarii CFR Marfa? La prima vedere, nu. Dimpotriva, pare sa fi castigat. Nu a venit niciun investitor strategic sa puna mana pe CFR Marfa, deci nici competitor serios pe piata nu va avea mult timp de acum inainte. Situatia CFR Marfa nu este una tocmai favorabil si fara investitor serios risca sa ajunga in colaps.
De cativa ani, se observa un fenomen interesant pe aceasta piata a transportului feroviar de marfa. In timp ce CFR Marfa pierde, GFR creste. Treptat, GFR a ajuns sa detina 30-35% din piata, in timp ce CFR Marfa a ajuns de la monopol la 40-45%. In urma cu 5 ani, CFR Marfa valora circa 1 miliard de euro si opera cu aproape 1.000 de locomotive si peste 50.000 de vagoane.
Acum a ajuns sa detina doar vreo 800 de locomotive si sub 35.000 de voagoane, din care multe bune pentru fier vechi. De altfel, fierul vechi este una dintre principalele legaturi cu Gruia Stoica. Practic, GFR si-a completat flota cu trenuri luate de la principalul sau competitor, in urma unei afaceri controversate demarate in mandatul lui Ludovic Orban la Ministerul Transporturilor.
Atunci s-au pus bazele asocierii CFR Marfa-GFR pentru infiintarea Rolling Stock Company. Peste 1.000 de vagoane au ajuns in custodia GFR si mai departe la fier vechi. De aici si teama ca in cazul in care CFR Marfa ar fi ajuns pe mana lui Gruia Stoica, toate vagoanele companiei de stat ar fi taiate si vandute ca fier vechi.
In timp ce Gruia Stoica nu pierde nimic, ba chiar are de castigat, cel care va avea foarte mult de pierdut este Guvernul. Va pierde la capitolul incredere. Niciun investitor serios nu va vedea cu ochi buni incapacitatea Guvernului de a duce la bun sfarsit o privatizare mare. Iar daca incredere nu exista, nici investitii nu se vor face. Ramane de vazut ce se va intampla anul viitor cand ar urma sa fie privatizat pachetul majoritar de la Electrica SA.
Agenţia de ştiri HotNews

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.

[ Comentarii (0)]


Horoscop
Bancul zilei: Replica impegatului
Gastronomie: Castraveciori muraţi, crocanţi
Cristian Ghibu, noul Acar Paun găsit de Ponta pentru a justifica eşecul privatizării CFR Marfă
SRI a răspuns organizaţiei Active Watch la întrebarea: Ce sunt eco-anarhiştii?
Cine este Andrei Gerea, propunerea PNL pentru Ministerul Economiei
Cum am învins oaia liberală
Ioan Rotundu
Saltimbacul lui Putin se bagă iarăşi în seamă ameninţând Chişinăul
Rogozin: Transnistria pregăteşte un răspuns dur în cazul asocierii Moldovei la UE
Sorin Rosca Stanescu, acuzat de incompatibilitate şi fals în declaraţii
Zi cu ghinion pentru un afacerist din Darabani
Bărbat cu probleme locomotorii, salvat de pompieri în ultima clipă
Cucuveaua era la Cotroceni
Ioan Rotundu
Botoşani : O fi viceprimarul Cosmin Andrei întors de la ţâţă!
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă