Băsescu s-a opus, vederea sicrielor fiindu-i ceva familiar şi smiorcăitor. Cu mutra sa machiavelică ni s-a arătat pe aeroportul Otopeni, la sosirea primului sicriu, lăsând să-i cadă dramatic o lacrimă dintr-un ochi, cu celălalt privind pe furiş la asistenţă să vadă efectul. După ce-a pozat în preşedinte îndurerat şi îndoliat, la al doilea sicriu n-a considerat că ar obţine acelaşi efect, aşa că a lăsat durerea pe umerii familiei militarului căzut într-o luptă care nu-i a noastră, poate doar a lui Băsescu şi imaginile tălâmbe din mintea sa de marinar depravat prin porturile lumii.
Imediat ce Atanasiu a fost sacrificat pe altarul ambiţiilor băsăsciene, a urmat la rând ministrul Economiilor Codruţ Sereş. Acesta a avut proasta inspiraţie să dezvăluie public implicaţiile preşedintelui Băsescu şi ale lui Stolojan în afacerea cu energia ieftină pentru unii investitori. Băsescu nu s-a ostenit să ne explice de ce plătim preţ dublu la curent, iar el şi Stolojan au dat la Arlo Stalina curent la jumătate de preţ. În schimb, a plusat la masa de joc cu un dosar pentru Sereş. Crupierul DNA s-a executat prompt şi întocmai. Sereş a fost suspendat, iar DNA-ul a uitat de dosarul său, pentru că maghiarul Zsolt Nagy, de la Telecomunicaţii, şi-a băgat nasul în înregistrarea telefoanelor de către DNA, ceea ce l-a cătrănit rău pe Băsescu.
La următoarea mână de cărţi, după Sereş, l-a aruncat pe masa crupierului DNA şi pe Zsolt. După care l-a lăsat în plata UDMR-ului, Victor Babiuc, şi el fost ministru al Apărării devenind puntea de legătură a lui Băsescu către Becali. În ignoranţa şi nevinovăţia sa, Becali a făcut greşeala de a se afişa la şpriţ cu Băsescu. Ori, se ştie, cine a intrat în vizorul lui Băsescu, sau a fost lăudat de Băsescu, este un om mort social. Băsescu l-a scos pe Babiuc de la naftalină ca să poată să-l îngenuncheze pe Becali, cu schimbul de terenuri ale
armatei. Numai că Becali face parte din categoria oamenilor cu mintea odihnită, iar Băsescu din cea a oamenilor cu mintea ameţită. Va fi interesant de urmărit cum se va sfârşi această luptă şi cine va fi voinicul omorât de mâna păcătosului. Tudor Chiuariu, ministrul Justiţiei, şi-a băgat nasul în treburile interne ale DNA şi ale fostei ministrese Monica Macovei, dând la iveală matrapazlâcuri care-ţi fac părul măciucă. Băsescu neavând păr, nu i s-a ridicat nimic, Elena Udrea nefiind prin preajmă să-i chibiţeze jocul. Iritat şi agasat de insistenţele ministrului de a demonstra că DNA-ul nu-i bun de nimic altceva decât de poliţie politică în favoarea preşedintelui, Băsescu a dat ordin ca de îndată să fie întocmit un dosar şi pe numele lui Chiuariu. Cică ministrul a semnat ca primarul pentru un teren în favoarea Romtelecom. Până ce se va clarifica afacerea cu pământul, Băsescu speră să-l înmormânteze pe Chiuariu din funcţia de ministru.
De Paul Păcurariu, ministrul Muncii, mai că-ţi este milă. El, săracul, s-a apucat să-i demonstreze preşedintelui că sunt bani pentru majorarea pensiilor. Iar preşedintele, pentru că s-a considerat izgonit de la masa cu bucatele electorale pe seama majorării pensiilor, i-a pus gând rău lui Păcurariu. L-a arunca pe masa de joc, tot la cacealma, iar DNA-ul l-a pescuit pe loc, fluturând un dosar cu copertele goale.
La Traian Remeş, ministrul care a îndrăznit să se ia de „aviara” lui Flutur, Băsescu a preferat să ajungă pe ocolite. Ioan Mureşan, şi el fost prim-agricultor al ţării în perioada când l-a avut coleg în Guvern pe Băsescu, a fost reţinut drept momeală. Cred că aici Băsescu o s-o dea rău în bară. Remeş îi un ardelean sadea şi nu se va lăsa călcat pe coadă.
Făcând un rezumat al jocului, constatăm că au căzut popi, valeţi, decari dar nici un as. Să nu ne grăbim. Dacă cei ajunşi între copertele dosarelor de la DNA nu reuşesc să stopeze avântul marinarului de a mai juca la cacealma, este posibil să cadă şi „asul” Tăriceanu. Că acolo bate şaua Băsescu să priceapă iepele de miniştri. Aşa cum s-a găsit un Ciorbă care să se autodenunţe că a dat mită lui Mureşan, interpusul care a cărat caltaboşii ţuica şi eurorii la Remeş, tot aşa va găsi DNA-ul un Ciorbă şi pentru Tăriceanu. În fond, şi Băsescu şi cei „demascaţi” de Băsescu ca infractori ministeriali, sunt toţi o apă şi-un pământ. N-au decât să se încaiere, că la alegerile de la anul vom şti noi să facem curăţenie.
Însă în tot acest peisaj lipseşte o cărticică. Ştiţi cine? Miky Şpagă, alias fostul ministru Şerban Mihăilescu, colegul lui Băsescu în dosarul „Flota”. De el Băsescu nu se ia, că-şi taie craca de sub picioare.
