1922
Fiecare poem e un eşec şi, prin asta, este un stimulent de a-l scrie pe următorul.
(Despre poezie, în Antologia consultată a poeziei spaniole, 1952)
Eugenio de Nora
1923
Poeţi, prieteni, arta noastră
Nu-i necesară, vreau s-o ştiţi.
Cei ce ne-aud, nu ne-nţeleg,
iar cei ce ne-ar putea înţelege
n-au timp să ne asculte.
(Spania, pasiunea vieţii, 1954)
José Manuel Caballero Bonald
1926
Ce tribunal oare-ar putea să scoată putregaiul din Istorie.
(Rolul corului, 1961)
Ana Maria Matute
1926
Oare unde se duc copiii care nu mor?
(Sărbătoare în nord-vest, 1953)
Timp gol, deznădăjduit, căruia i se fură doar câteva minute pe zi, pentru o adevărată viaţă.
(Timpul, 1957)
Trebuie să ne salvăm la timp.
(Timpul, 1957)
José Angel Valente
1929
Dacă descoperi claritatea, s-o bei până la zaţ.
(Poeme lui Lazar, 1960)
Jesus Lopez Pacheco
1930
Cuvântul pâine e o-mpuşcătură
Când îl pronunţă-o gură-nfometată.
(Cântecul pâinii, 1958)