Ciuperca e un dar al pământului şi o fală a bucătăriei noastre. Avem sumedenii şi pretutindeni. După ploaie ies cu duiumul, odată cu mezinul lor sărac, buretele. Spre deosebire de peştele şi vânatul de crescătorie, ciuperca de crescătorie (de couche) îşi păstrează întreaga savoare. Cea mai răspândită este cea de câmp (agaricus campestris). Iată un mod de preparare care, pe lângă cele bine cunoscute şi de toţi ştiute, nu strică să fie cunoscut.
Aşadar, se taie cozile (cozile nu se folosesc, dar se pot face tocană) şi se scoate pieliţa de pe căciulă. Se aşează într-o tigaie cu unt. În fiecare ciupercă se pune un pic de unt, sare şi piper. Le puneţi ori în cuptor, ori le prăjiţi după plac. Când sunt aproape gata, se adaugă un strop de coniac vechi la fiecare. Asta e tot. (Lucullus)