Recent m-am întâlnit cu prof. Ionel Bejenaru, nimeni altul decât şeful Secţiei de memoralistică din cadrul Muzeului Judeţean Botoşani. Fiind în concediu, omul îşi petrecea urâtul în compania unei halbe cu bere pe una din multele terase ale Bulevardului Eminescu. Am schimbat câteva vorbe de complezenţă şi aşa am aflat că era tare amărât în suflet. Seceta l-a lăsat anul acesta fără cuvenita rezervă de ciuperci pe iarnă. Are prof. Beju un obicei format de ani de zile. Vara, îndeosebi în zilele de sâmbătă şi duminică, o ia agale pe jos până în pădurea Baisa. Aici culege ciuperci, cu mâna sa, că altfel n-au gust şi nu deschid pofta. Ciuperci obişnuite, hribi şi alte specii pe care le cunoaşte după formă, culoare dar şi gust umplu sacoşele de plastic ale profesorului. O parte dintre ciuperci le usucă, ca să facă borş şi tocăniţă iarna. Altele întră pe mâna vrednică a nevestei, pe care le transformă în zacuscă. Una peste alta, anulat prof. conservă pentru iarnă peste 100 kg ciuperci, fără glumă. Numai că anul acesta seceta i-a stricat socotelile. N-a pus la uscat sau la borcan nici măcar un kilogram. De la ţigani nu cumpără, că nu ştie de unde au fost culese, cum au fost culese şi dacă nu cumva printre ciupercile bune n-a nimerit şi vreo una care te face să urci pe pereţi. Am căutat să-l consolez pe profesor că vara-i lungă şi mai este timp să adune ceva ciuperci. A dat din mână a pagubă şi a sorbit în scârbă din halba cu bere. Ce să-i faci, tot mai bună-i berea în tipul programului decât în concediul de odihnă şi fără compania colegilor de serviciu! (Lucullus)
Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea,
multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.