Prin editorialul
„Se va naşte o forţă sindicală, sau una dictatorială?” am trezit pofta de comentariu a
„Sindicalistului”. Opinia sa, cu nimic diferită de cea expusă în cuprinsul editorialului, nu face decât să-mi întărească faptul că am dreptate în cele afirmate. Iată şi opinia celui în cauză:
„Este şi motivul pentru care este bine să fie, şi în mişcarea sindicală, cel puţin două forţe distincte. Numai astfel se asigură pluralismul şi, totodată, posibilitatea membrilor de sindicat de a opta pentru o structură sau alta! O singură forţă sindicală are avantajul de a fi mai puternică, doar dacă cei care iau decizia la vârf sunt lipsiţi de orice interes personal, sacrificându-se pentru cei pe care îi reprezintă. Ori, aici este, de multe ori, adevărata problemă a mişcării sindicale: credibilitatea liderilor în faţa propriilor membri. Subliniez: în faţa membrilor, pentru că liderul de sindicat nu trebuie să fie mama răniţilor pentru toţi salariatii sau pentru întreaga societate, ci numai pentru membrii pe care îi reprezintă. Presa, societatea civila etc. se ocupa de ceilalţi!” Justă şi perfectă opinie. Chiar dacă în urma concursului organizat la nivel de IŞJ nu toate posturile de inspectori şcolari au fost ocupate, cei care au luat examenul s-au pus pe treabă. Noi am zic că
„Inspectorii şcolari s-au aşezat pe scaune”, dar comentatorii n-au ratat prilejul de a arăta cu degetul spre unii dintre ei, reproşându-le defecte de ordin profesional sau comportament.
„Anonim” crede că
„Georgeta Vasiliu este o înfumurată care habar nu are de programa disciplinelor pe care le "păstoreşte". Orele pe care le ocupă la Laurian îi sunt susţinute de alţii... oricum, atunci când dă pe la şcoală nu este în stare să predea o lecţie "de la cap la coadă". Sunt multe de povestit despre duduie, dar toate la timpul lor! Sunt povesti despre diplomele de "formator" (la unele cursuri nu a participat deloc dar are diplomă), despre ceata de lingăi şi pupincurişti (tip Corduban, Roman şi Tănase) pe care a adunat-o in jurul ei, despre modul de organizare şi corectură la olimpiadele faza pe judeţ şi multe altele.” La rândul său
„Gigi” ţinteşte la vârful ierarhiei:
„Inspectoratul şcolar a devenit, aşa cum lesne se poate observa, feuda familiilor de inspector general respectiv inspector general adjunct Negrescu şi Lăcătuş!” Avem şi un cuvânt de apreciere:
„Salutări d-nei Achihăiţei şi felicitările mele! O persoană tânără, demnă, pregătită în domeniu. Mă gândesc cum o să se integreze în "cuibul "de vulturi bătrâni, pe care nu i-a clintit încă nimeni din loc. O să se mai comenteze şi faptul că e de la textil, dar e o femeie care merită şi a dus atâţia elevi la olimpiadele naţionale, ani de-a rândul. Pe merite. Nu s-a dus cu nici un copil de bani gata....etc” Printre comentariile pertinente au apărut şi unele mai puţin demne pentru autorii în cauză. Mă refer aici la unele atacuri privindu-l pe inspectorul de lb. română şi cel care i-a sărit în ajutor. Voind să-i demonstreze comentatorului
„Fraier” că „înafară” nu se scrie legat, apărătorul inspectorului de lb. română a scris, la rându-i, cu greşeli gramaticale, cum ar fi „Nu ţie ruşine”, în loc de „Nu ţi-e ruşine”. Culmea, corectorul
„Fraierului”, din câte ştiu, este tot profesor de lb. română. Primarul Flutur şi-a propus
„…să învingă vechea maladie a românilor”. Intenţia primarului l-a încântat pe
„Eu”, care nu s-a putut abţine să nu-l felicite:
„Bravo, domnule primar. În sfârşit avem şi noi un om cu coloană şi cu tupeu, nu un pupincurist cum eram obişnuiţi. Felicitări încă o dată.” La editorialul
„Destrăbălarea de prin primării” îi mulţumesc
„Cârcoticiului” pentru erorile de exprimare sesizate şi-l asigur că pe viitor voi încerca ca acestea să fie cât mai puţine. În ce-l priveşte pe
„DosareleChix”, îl dezamăgesc poate, dar n-am făcut partea din categoria celor care „au tras de limbă” şi nici nu sunt un nostalgic al „iepocii de aur”. Referitor la cele afirmate despre unii primari, foşti şi actuali, am făcut-o în deplină cunoştinţă de cauză. Sunt printre puţinele persoane publice din judeţ care i-am cunoscut şi-i cunosc pe primarii de după 1990. Dacă
„Dosarele Chix” crede că este mai informat ca mine, îl invit la o confruntare publică, în care să ne punem întrebări reciproce despre actualii primari, publicul asistent urmând a aprecia cine este cel mai informat. Accept din capul locului orice fel de condiţii. Cred că mai aproape de adevăr se situează comentariul semnat de
„Vlad Ţepeş”, o realitate trăită de mulţi dintre noi:
„Ce să comentăm. Fraierii de ţărani i-au votat, să-şi ducă crucea. Oricum, tot nu se vor învăţa minte. Pentru o ţuică şi un kil de zahăr îi vor vota din nou. Aşa le trebuie!” Închei cu o problemă socială.
„Ajutoarele la încălzire vot fi cu o mie mai multe faţă de 2005” iar
„Frigurosul” a observat că sunt
„Bani aruncaţi de pomană! N-am să pot înţelege niciodată prostia asta, de a da bani de pomană la oameni care nu merită acest lucru! Pe cei din mediul rural, cu pensii (cazuri fericite) de 1.000.000 de lei vechi, îi întreabă cineva dacă au căldură în casă!” Ne revedem săptămâna viitoare.