În ţările unde comunismul n-a fost la cârmă, adică n-a impus egalitarismul social, cel sărac nu are complexe de inferioritate faţă de cel bogat. Nu priveşte cu gura căscată la un costum de o mie de dolari. Pur şi simplu manifestă indiferenţă. Este adevărat că uniforma înseamnă şi o anumită disciplină. Numai că o astfel de disciplină afectează grav comportamentul celui în cauză. Ori îi generează sentimente de superioritate faţă de restul „civililor”, ori se simte îngrădit în anumite drepturi şi aflat în inferioritate faţă de restul comunităţii. Să nu uităm că uniforma generează şi violenţă, între o uniformă şcolară şi una de cadet nefiind mare diferenţă. În comunism uniforma a avut rolul depersonalizării, de inducere a spiritului gregar, dar şi un mod de stigmatizare publică. În uniformă şi cu număr matricol nu puteai să-ţi manifeşti în nici un fel personalitatea, pentru că intrai în atenţia organelor de ordine şi suportai consecinţe drastice.
Am trăit 50 de ani în uniforma şi tiparele de comportament impuse de sistemul comunism, să trăim alţi cinzeci de ani fără uniformă, pentru a ne recupera identitatea. Occidentul practică anumite tipuri de uniforme, dar el n-au trecut prin travaliul şi supliciul moral impus de comunism. Pentru ei uniforma este un simbol de mândrie, pentru noi încă ne aduce aminte de viaţa de după cortina cenuşie. Să nu ne pripim cu uniformele, atâta vreme cât prin învăţământ baza o constituie cadrele care trimiteau acasă elevii pentru că au venit la şcoală fără uniformă şi stricau estetica clasei.
Cei de la societatea Apa grup s-au lăudat că au făcut curăţenie lună în preajma lacului Eminescu din pădurea Ipoteştilor. Curiozitatea de jurnalist ne-a îndemnat să mergem până la lac, să vedem demna ispravă.
Concluzia noastră a fost că cei de la Apa Grup sunt „Gospodari, dar pe jumătate”. Pe jumătate gospodari, pentru că, deşi au strâns gunoaiele, le-au depozitat între copaci, fără a le transporta la groapa de gunoi. „Lol”, nerespectând sfatul cu înţelepciunea tăcerii, a comentat: „Păi, şi de ce nu le-aţi luat voi, dacă tot vă daţi mari că aveţi spirit civic...aşa l-a dat din gură se pricep mulţi...şi daca nu se pomenea de Constantinică nici nu se putea da drumul la articol.” Dacă noi căram cele câteva tone de gunoi, tu cum îţi mai puteai etala prostia care-ţi domină gândirea şi lipsa de cultură generală? „Eire” a rămas surprins de validarea acestui comentariu: „Mi se părea că trebuie citit comentariu înainte?!! Sau sunteţi în concediu, dom'le Rotundu!?” L-am validat pentru a nu se uita că printre noi trăiesc şi astfel de oameni, cu astfel de mentalităţi. În ce priveşte percepţia străinilor care vizitează zona lacului, „Un om” ne dă un exemplu trăit: „Pe data de 10 iunie a .c. am vizitat lacul cu un canadian, care din cauza mizeriei a spus: dezolant, incredibil, nu se poate aşa ceva, unde este ,,primaire"? Am pus capul în jos, am roşit şi....nu am avut replică.” Lacul şi terenul din preajma sa sunt proprietăţi revendicate. În momentul de faţă există un litigiu pe rolul instanţei de judecată. Toată lumea şi-a luat mâna de pe lac, aşteptând soluţia judecătorului.
Scandalul de la Spitalul judeţean a luat o întorsătură neaşteptată. „După ce l-a parfumat profesional, l-a stropit cu lichid de sconcs”, adică şeful liberalilor, deputatul Liviu Câmpanu, şi-a luat mâna de pe Mimor, acceptând soluţia sacrificării sale, aşa cum a cerut şi cum îi sunt interesele medicului Gabriel Oprişanu, dir. adj. la Autoritatea de Sănătate Publică.
Un comentator încearcă să ne prezinte finalul acestei dispute: „Probabil că Mimor v-a fi schimbat din funcţie, se va adresa justiţiei şi bineînţeles va pierde, va cere daune - probabil materiale şi atunci tot spitalul va plăti... pe banii asiguratului, evident. Şi dr. Andrioaie a fost schimbată, iar spitalul trebuie să plătească daune...Dar ce contează dacă şi alţi bani ai spitalului intră legal în anumite buzunare...” S-aşteptăm finalul! Cu bine!