Pentru că botoşănencei Raluca Turcan, pe numele de domnişoară Tatarcan, i s-au cam încurcat iţele prin PNL, am considerat să aduc unele clarificări. Aşa s-a născut editorialul „Curaj liberal cu jumătate de măsură”. S-a găsit şi un comentator cu capul prin nouri. Cică nu m-am exprimat politicos la adresa tatălui Ralucăi, directorul Tatarcan de la Liceul „A.T. Laurian”. „Te rog frumos domnule, se spune corect "domnul profesor Tatarcan" şi nu "Tatarcan". Are mai multă şcoală ca tine” – este tot ce a înţeles din editorial acest cititor. Bănuiesc că este vorba de un cititor de ocazie. Dacă ar fi un cititor consecvent, ar fi observat că în presă nu se foloseşte formula „domnul preşedinte”, domul prim ministru”, „domnul” în general, ci formula de adresare directă, precum „preşedintele Băsescu”. Este o regulă consacrată în presa din întreaga lume. În ce priveşte ştiinţa profesorului Tatarcan, doresc să-i folosească la cât mai multe împrejurări ale vieţii. Eu prefer ştiinţa mea, acumulată de-a lungul vieţii şi nealterată de cercurile învăţământului pedagogic, unde se toceau tezele lui Ceauşescu. Mult mai dezbătută a fost decizia „Lucrările de la BAC-ul, din vară, luate la recorectat”. Comentatorul „Caragiale” a creat pârtie cu „Curat, murdar, domnilor! Aseară Dl. Prefect a declarat la TV Somax că responsabilitatea sancţiunilor aparţine Colegiilor profesionale, şi aşa este, iar Colegiile probabil că vor îngropa afacerea! Chiar dacă se scot câteva cuie, găurile rămân pentru că Bacalaureatul e un moment de cotitură în viaţa copilului. Un copil nedreptăţit rămâne marcat pe viaţă. Dacă cei ce au greşit nu părăsesc arena, imaginaţi-vă bacalaureatul următor? Vor pica tot!” Pe acest comentator îl linişteşte „Zoe”, ce întrevede viitorul într-un anumit mod: „Pentru "Caragiale": Nu-ţi mai fă atâtea griji, ORICUM majoritatea profesorilor vor fi mult mai vigilenţi de acum încolo! Voi, părinţii, vă adunaţi în comitete şi adunaţi bani "pentru protocol", voi vă agitaţi pentru fiecare sutime, voi aţi da oricât ca a voastră odraslă să aibă o notă mai mare decât a vecinului, voi daţi telefoane peste telefoane tuturor, voi vă umiliţi prosteşte la bac şi acum tot voi, comuniştilor, arătaţi cu degetul! Puneţi-vă copiii la învăţat!” O bănuială asupra răzbunării pusă la cale prin această găselniţă de recorectoare a tezelor vine de la „Profesor”, care anticipează că „Ia să vedem, ale cui lucrări vor fi iute recorectate? Ia ghiciţi! Ale celor câţiva profesori care sunt pe lista lui Hărdău, dar încă n-au luat sancţiune, pentru că nu aveau motive sa ia! Săpaţi, domnilor inspectori, ne vedem în instanţă!” Bunul simţ şi apelul la corectitudine vine din partea unui cititor ce şi-a exprimat următoarea opinie: „Până nu se va schimba modalitatea de admitere la facultăţi, respectiv să se elimine rezultatele de la BAC şi din cursul anului, tot aşa va fi cu acordări de note mari pentru elevi neştiutori. Dacă se va reveni la admiterea la facultate pe bază de examen, vor dispărea anomaliile. Dar trebuie luate măsuri drastice pentru cei care au acordat puncte necuvenite, dar după o analiză serioasă şi pertinentă de stabilire a vinovăţiei. Cine a greşit trebuie să plătească.” Cred că adevăratele probleme cu care se confruntă învăţământul românesc încă nu au fost aduse în dezbaterea publică. Poate că vei reveni cu un editorial. Mai vedem. Cert este că un alt editorial, intitulat „Clerul nu vrea să-i fie scoasă averea la vedere” a evidenţiat faptul că societatea civilă nu-i dispusă să încurajeze susţinerile ierarhilor bisericii de a-şi ţine averile la secret. „DosareleChix” constată că „Dacă tot le este interzis să strângă averi personale, cu atât mai mult ei nu ar trebui să se simtă ofensaţi de a-şi "afişa" averile (care teoretic ar trebui să nu existe). Ar fi un punct în plus în a proba încrederea de care se bucură biserica în rândul românilor. Oricum, niciodată nu am fost adeptul "statului în stat", aşadar până să ajungă în lumea "celor drepţi" ei pe aici îşi duc traiul şi ar trebui să respecte legile lumeşti” . O nedumerire o are şi „Cetăţeanul”, care nu-şi poate explica atitudinea Patriarhului: „De ce nu doreşte Preafericitul Teoctist ca legea să se aplice tuturor cetăţenilor, indiferent de rangul social, religie, profesie. Conform Constituţiei toţi cetăţenii trebuie să fie egali în faţa legii. Oare preoţii trebuie să fie mai presus de ea? Dacă da, ce ascund înaltele feţe bisericeşti? Nu cred că biblia şi ortodoxismul spune aşa ceva. Să nu se înţeleagă greşit că eu am ceva cu biserica ca instituţie sau cu preoţii. Nu, eu doresc ca fiecare cetăţean să respecte legea şi să nu mai fie categorii sociale privilegiate” . O explicaţie asupra celor ce se întâmplă încearcă să ne-o ofere „Anonim”, prin comentariul său: „Este revoltător că "preacinstiţilor" nu li se va verifica legalitatea obţinerii averilor. Nu dau chitanţe pentru donaţiile făcute de enoriaşi, când vine lumea la altar îi interesează şi unde lucrează respectiva persoană pentru a putea profita de ea. Respectă numai pe cei care le dau donaţii mari. Pe cei săraci, dar care nu le dau decât o lumânare la altar nu-i respectă, îi marginalizează. Se folosesc de religie pentru a face averi şi pentru a manipula masele în acest scop. Prostimea nu se prinde. Mai nou au ajuns să afirme că dacă observă la enoriaşi că sunt mai atenţi, atunci şi ei sunt mai conştiincioşi, etc. Mai sunt foarte multe de spus în sens negativ la adresa preoţilor. Într-adevăr, prin comportamentul lor, ei vor alunga pe creştini din biserici.” Iată, dar, că mulţimea credincioşilor nu vrea să se mai lase manipulată şi cere să cunoască adevărul. Mingea fiind aruncată în curtea Bisericii, rămâne să urmărim cum va fi pasată din nou credincioşilor. La revedere!
Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea,
multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.
Ioan Rotundu
