- Auzi, ce-ai zice să mutăm tabla de pe casa ta pe acoperişul meu de paie? La care vecinul replică:
- Asta-i chiar vorbă degeaba!
Preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani, dar şi al PSD, Constantin Conţac a afirmat că prefectul Roman şi subprefectul Elvădeanu au fost turnători la Secu. Natural, noi am consemnat: „Prefectul Roman şi subprefectul Elvădeanu au fost turnători” Până să ajungem la judecata comentatorilor, avem câteva vorbe degeaba. În primul rând, Miahi Elvădeanu, actualul subprefect, nu putea deveni turnător pentru că el a făcut parte din nomenclatura PCR. Ca fost şef la Cultura botoşăneană şi la Şcoala Populară de Artă, el a fost activist PCR de soi şi nu putea fi recrutat informator. Alţi trepăduşi din subordine s-au ocupat de turnătorie, inclusiv despre persoana sa. În ce-l priveşte pe prefect, ca inginer la Termica, iar pare să nu fi fost în centrul atenţiei Securităţii. Termica era o societate care nu era lăsată la cheremul informatorilor, ci a ofiţerilor de securitate sub acoperire. Termica, înainte de 1989, a fost considerată o societate cu regim special şi tratată ca atare de către securitate. Aşadar, acuzaţiile preşedintelui Conţac sunt fără acoperire şi m-aş mira să fie altfel. Dealtfel „Asclepios” îmi întăreşte convingerea: „Nu ştiu dacă ăştia au fost, dar câţiva de pe la PSD, care sunt acum consilieri locali sau judeţeni, au fost sigur! Se aude domnilor Egner, Vâzdoagă...etc?” În apărarea lui Elvădeanu s-a ridicat chiar „Securistul”, numai că argumentul său este de altă natură: „Elvădeanu turnător? Ha, ha, ha,...Cât şi-a apărat Elvădeanu salariaţii, nu cred că a mai fost vreun conducător pe vremea lui Ceaşcă. Era alături de ei şi la bine, dar mai ales la greu! Am fost salariatul domniei sale, mulţi ani, şi-l cunosc destul de bine. Dar când ţara arde trebuie să facă ceva şi baba, nu?” Şi din nou aducem în actualitate cerinţa fermă a ministrului Culturii, Hărdău, de a fi sancţionaţi profesorii ce-au dat note nejustificat de mari la bacalaureat. Puşi în discuţia forului îndreptăţit să-i sancţioneze, vinovaţii au scăpat basma curată. „Înverşunarea ministrului se opreşte la Botoşani” a fost concluzia finală în cazul profesorilor vinovaţi. „Dana” pune o concluzie: „Ne-am săturat de vorbe şi nu fapte. S-au schimbat unii inspectori, dar nişte şarlatani precum Rusu sau Siminceanu tot sug de la inspectorat. Ne mirăm că unii dintre prietenii de pahar ai inspectorilor au luat note sub 3? De ce să ne mire când aceştia au fost ani de zile slugile lor care le-au umplut portofelele de valuta şi plasele? Dacă sunt inspectori bolnavi, dar au Ford sau Opel să se pensioneze că au strâns până acum .” Să mai adăugăm că deşi pe „Pe hârtie, IŞJ pare să fi găsit drumul cel bun” un cititor anonim consideră că lucrurile stau mult mai grav: „Când? Unde? Cum? Acestea sunt întrebările pentru Negrescu, referitor la investiţiile în infrastructura şcolară. Dacă mai stăm prea mult în birouri luxoase, ne apucă ameţeala şi trăim cu ideea că la fel e situaţia şi în şcolile din judeţ. Treceţi la lucru, în teren, d-le Negrescu!” Unele acţiuni cu caracter socială promovate de deţinutele din penitenciarul botoşănean n-au fost bine înţelese de către cititori. „Deţinutele le-au arătat copiilor instituţionalizaţi ce înseamnă prietenia” a fost o astfel de acţiune, interpretată cam pe dos de „Deţinutul model”, ce-a dat o cu totul altă interpretare gestului promovat de deţinute: „Romanul foileton despre puşcărie continuă în publicaţiile botoşănene. Urmează alte chestiuni deosebite pe care penitenciarul local le va face în comunitate. Dacă cei de acolo vor să iasă în faţă, să candideze la alte funcţii publice, că în felul ăsta nu ştiu dacă vor obţine ceva... Dar chiar ce urmăresc de fapt? Am înţeles săptămâna asta că la puşcărie e de trăit... ce condiţii sunt acolo şi ce bine o duc deţinuţii. Cât o să mai dureze ipocrizia asta? Sau nu mai sunt subiecte de publicat?” Comentatorule, probabil că n-ai copii, ca să poţi înţelege gestul acestor nefericite aflate după gratii. Nu după funcţii umblă ele, iar traiul de după gratii, oricât de decent ar fi, nu-i ca cel din libertate. Sunt mame, iar întâlnirea cu copiii le-a prilejuit posibilitatea de a-şi manifesta sentimentele materne. Astfel de acţiuni sunt subiecte de presă ce nu trebuie ignorate şi nicidecum evenimente senzaţionale. În fond avem de-a face cu o problemă de convieţuire umană. Că unii dintre noi nu-i pricep rostul, nu-s de condamnat. Atât le este nivelul înţelegerii! La revedere!