„Conţac rămâne insensibil la ameninţările liderului Oroşanu” şi nimeni nu-i poate face nimic. Decât doar peste vreo doi ani, când vor fi alegeri de drept, că de schimbat din funcţie, cei din Alianţa DA au renunţat de mult, ei dovedindu-se total neputincioşi în faţa preşedintelui Conţac. Din abundenţa de comentarii, m-am oprit asupra a două, diametral opuse. Primul, defavorabil preşedintelui Conţac, a fost formulat astfel:
„Mult stimate şi iubite preşedinte! (Aplauze prelungite) Tu nu trebuie să discuţi cu Orăşanu ca salariat al unei instituţii din subordine, ci ca reprezentant al salariaţilor din cea mai mare instituţie din subordinea ta. Nici Hossu nu e în subordinea lui Tăriceanu, nici Petcu, Costin sau ceilalţi lideri, dar e OBLIGAŢIA autorităţilor (inclusiv a ta, din păcate pentru tine) să discute cu cei care îi reprezintă pe salariaţi. Învaţă să discuţi şi cu cei care nu sunt lingăi şi umili. Discută bărbăteşte şi cu cei care au altă părere decât a ta, dacă vrei să progresezi şi intelectual. (Deşi ...) Dacă Orăşanu e bun sau nu, numai salariaţii o pot spune. Şi nu orice salariat, ci numai membrii de sindicat, pentru că NUMAI pe ei are obligaţia să-i apere.” La polul opus se situează comentariul lui
„BB”, de această dată defavorabil lui Oroşanu:
„Oroşanu ăsta nu vrea decât să-şi facă capital politic. Vrea să participe la alegeri. Şi a găsit pe cheltuiala şi imaginea cui....părerea mea e că trebuie să se ducă să cânte la altă masă. Şi să mai pună mâna să şi muncească... că de vorbe şi cerşit e sătulă toată lumea. Trebuie să înţeleagă toată lumea că deviza "mi se sau ni se cuvine" e o deviză a vremurilor apuse, sau a falimentului.” De un lucru sunt sigur, şi anume acela că prin poziţia pe care s-a situat faţă de problemele celor de la Protecţia Copilului, preşedintele Conţac şi-a atras ura şi veninul, nu numai a acestor lucrători, dar şi a multor membri ai societăţii civile. Acceptând un dialog cu Oroşanu, preşedintelui Conţac nu-i cădea nici conciul şi nu-şi punea în pericol nici funcţia. Prin acest refuz repetat n-a făcut decât să-şi şubrezească şi mai mult statutul social şi aşa destul de pătat, politic cât şi moral.
„Elevii trebuie să înceapă cu dreptul anul şcolar” au fost de părere unele personalităţi locale. Nu şi
„Megieşul”, care le-a recomandat, cu umor, elevilor:
„Cu dreptul înainte marş? Cu burta pe carte să-mi staţi împieliţaţilor. Altfel o să ajungeţi profesori şi o să staţi din grevă în grevă, pentru a câştiga un creiţar în plus. Baftă!” Poate că soarta va fi mai bună cu ei, cine poate şti! Rămânând în sfera Învăţământului, constatăm că
„În unităţile de învăţământ s-au investit într-un an cât în 15” Această abundenţă de fonduri este privită cu circumspecţie de către un cititor ce pare a cunoaşte mai multe despre modul de repartizare a fondurilor bugetare către sfârşitul de an.
„Ştiţi foarte bine că lucrările nu se vor termina până la 20 decembrie şi banii alocaţi de guvern, practic, nu se pot cheltui în termen. Nu mai minţiţi!” A apărut şi moda când
„Părinţii refuză unii profesori, iar directorul le cântă în strună”, modă clamată de chiar lidera de sindicat Ţiprigan. Un
„Părinte” răbufneşte:
„Cât mai trebuie să ne jignească această turnătoare la securitate. Să ne lase în pace şi să-şi vadă de catedră, nu să-şi facă capital politic. Ea vrea ca la catedre să fie oameni care nu au ce căuta, numai pentru că au o hârtie la mână. Ea nu ştie că sunt cadre didactice ale căror elevi au un procentaj foarte redus la examene, dar nu din vina elevilor. De ce acest lucru nu-l analizează sindicatul şi apoi ar vedea că părinţii, dacă cer un profesor să rămână la catedră, o fac pentru binele copiilor, apreciind profesionalismul cadrelor didactice.” Cititoarea
„Maria” vine cu o întrebare:
„O întrebare....Şi de unde ştie părintele care profesor e competent şi care nu? Asta e problema. Nu că aş susţine ideea d-nei Ţipi, ci pentru că părinţii nu pot face ei evaluarea unui profesor. Aici mai e o chestie...depinde şi de sursa informaţionala. Las loc discuţiilor...” N-a mai discutat nimeni, semn că subiectul a trecut în zona plictisului. Curios! Deşi liderii de sindicat naţionali din Învăţământ au clamat că greva va bloca începutul anului şcolar, practica a demonstrat contrariul.
„Profesorii au ales să stea cu spatele la grevă şi faţa la elevi” a fost concluzia noastră, după raidul efectuat în prima zi de şcoală.
„Alex” conchide:
„Profesorii, ăştia, sunt nişte prosti. Pe majoritatea elevilor tot nu-i interesează şcoala. Nici pe părinţii lor, care-i lasă şi pleacă afară. Aşa că profesorii vor trai, în continuare, cu salarii mai mici decât ale măturătorilor străzilor.” Iar pentru că sunt şi comentatori labili psihic, la acest articol am fost întrebaţi de către o astfel de entitate biologică
„Cât a costat articolul?” S-a găsit un
„Şmecher”, care i-a răspuns tot printr-o întrebare:
„Tu câţi bani ai dat?” Cum n-a dat nici un ban, sperăm că a înţeles mesajul. Pe mâine! (Ioan Rotundu)