Împinse de vitregiile vieţii din România să plece de acasă, valorile noastre mor pe meleaguri străine. Cui îi pasă? Nimănui. Am fost singurul mijloc medial locale care am scris despre „Personalitate botoşăneană decedată în Canada”. Cu vreo cinci ani în urmă, inginerul botoşănean Claudiu George Mihalache a plecat să-şi ducă la bun sfârşit împlinirile profesionale în Canada. A dat examene pentru ca cele două licenţe obţinute în România, cea de inginer şi una de limbi străine, să-i fie echivalate la nivelul cerinţelor canadiene. S-a ridicat repede profesional, ajungând să fie cunoscut în plan naţional canadian ca o personalitate de seamă.
Din păcate, ceva i-a curmat viaţa în puterea vârstei. „Dumnezeu să-l ierte! Nu l-am cunoscut personal, dar am auzit numai lucruri extraordinare despre Claudiu. Condoleanţe mamei!” – a fost mesajul, probabil al unui alt botoşănean aflat în Canada. O altă persoană, ce pare să-l fi cunoscut bine, a transmis alt mesaj de condoleanţe: „Un om şi un prieten deosebit. Fie ca "pe lumea cealaltă" să îţi găseşti liniştea şi împlinirea tuturor visurilor din lumea noastră mică. "Adieu mon cher ami". În timp ce parlamentarii se luptă pentru putere, valorile ne mor departe de ţară. Fără vreun semn de respect şi omagiu din partea lor.
Pentru că altfel nu se poate, educaţia civică pe la noi fiind cu mult rămasă în urmă, „Poliţia Comunitară pune şeaua pe hoţii de flori”. Pentru că tot sunt hotărâţi poliţiştii comunitari să disciplineze comportamentul stradal al unora dintre noi, „Manivelu” le sugerează să preia în atenţie o anume zonă: „Poate vede poliţia comunitară că pietonalul din zona CEC nu mai e pietonal. Şi poate şi intervine. În faţa Internetului de la parterul CEC este mereu mizerie. Oare stăpânul locului nu poate pune acolo o scrumieră, ca să nu se mai arunce pe jos mucurile de ţigară?” Desigur, poate pune o scrumieră, dar cum lui nu i-a trecut prin cap aşa ceva, iar nimeni altcineva nu l-a tras de mânecă, n-a pus-o. Poate de acum înainte o va face. Suntem doi care l-am atenţionat.
„Johny” s-a erijat în rolul lupului moralist: „...dacă avem răbdare, se vor face multe în acest oraş, că avem cu cine şi cu ce, dar dacă am umbla la bunul simţ al nostru şi am ajuta şi pe cei care nu-l au, ar fi minunat. 90 % din civilizaţia unui oraş european, aparţine cetăţenilor, care nu fumează pe străzi, nu aruncă hârtii...şi nici nu-i vezi întorşi cu spatele pe la colţuri. Hai să ne respectăm şi vom fi respectaţi...” Această opinie pare s-o fi încântat pe „Maria”, ce l-a şi felicitat pe autor: „Bravo Johnny, eşti tare, hai să învăţăm să fim civilizaţi, iar poliţia să nu fie un organ de coerciţie, ea este ajutorul nostru care ne arată ce, cum şi cu ce se face, când uităm...Prezenţa poliţiei comunitare este una necesara şi trebuie iubită de cetăţeni, fiindcă este a comunităţii a cetăţenilor...” Dacă aceste ultime două mesaje n-au ca autor vreun angajat pe la Poliţia comunitară, îi bine, ne aflăm pe un drum bun. Adică începe şi pe la noi ca atitudinea civică să prindă contur.
„Ăştia suntem noi, voi sunteţi altfel?” este un editorial dedicat muncii jurnaliştilor. „Ueeu” a recunoscut: „Din păcate aveţi dreptate , am devenit inerţi la violenţă, nu ne mai impresionează nimic din ce se întâmplă în jurul nostru şi ce e la fel de grav, câteodată, clacăm şi nu ne mai interesează nici ce se întâmplă cu noi.” Vrând să-l persifleze pe Vanghele, „Almanahe!” este de altă părere: „De la Presă în jos toată lumea vorbeşte urât şi ne mai mirăm de unde atâta violenţă? Totuşi, oare n-are dreptul omul să facă cumpărături, fără să fie luat la rost? De ce pe ziarişti nu-i deranjează nimeni la cumpărături?” Ziariştii nu sunt plătiţi din banul public, nu sunt aleşi prin vot, nu sunt conducători de stat, nu promit un trai mai bun cititorilor, ca apoi să le înşele speranţele. Ziariştii când se duc la cumpărături nu anunţă televiziunile, radiourile sau presa scrisă, pentru că n-au nevoie de imagine pentru a-şi reînnoi mandatul. Ziaristul, când nu mai este în graţiile cititorului, patronul îl concediază şi nimeni nu-i poate lua apărarea. Ziaristul nu se deplasează cu maşină cu girofar şi nici nu este păzit de SPP, doar bătut de către aceştia. „Almanahe!”, nu-l mai persifla pe Vanghele. Îţi murdăreşti oglinda.
La revedere!