Comentariu la comentarii (CXCI)

Administraţia publică locală a anunţat c㠄 Ajutoarele sociale pe ochi frumoşi se răresc”. Este vorba de acele ajutoare sociale garantate pentru familiile nevoiaşe, dar a căror beneficiari trebuie să presteze în schimb un anumit număr de ore de muncă în folosul comunităţii. „Maricica lui Nelu” se arată cam sceptică în privinţa închiderii acestei supape de scurgere a fondurilor publice către persoane care nu mai vor să muncească pentru a-şi câştiga existenţa: „Şi aveţi impresia că vor lua ajutoare doar cei care cu adevărat merită? Mă îndoiesc! Şi nu din vina salariaţilor de la primării sau Direcţia muncii!” O speranţă în îndreptarea lucrurilor o are „Călin”, ce cu optimism aşteaptă rezultatele din viitor: „Eu sper să se împuţineze cât mai repede aceste ajutoare, atât nr. lor cât şi valoarea, din 2 motive: favorizează lenea, cancerul unei societăţi şi, doi, cei ce primesc să dovedească faptul că merită. Noi nu ne vom europeniza cu deviza: nu muncesc că i-au ajutor! Noi nu vom evolua deloc în acest fel. Ajutoarele trebuie să fie o ruşine pt. cei ce le iau fără să merite! Intrarea în UE va scoate mulţi leneşi pe piaţa de muncă. Să sperăm că pe cea locala!” Lupta dintre foştii şi actualii peremişti îmbracă şi forme hazlii. De exemplu, Niţură, membru PRM, este pe care de a-i cere fostului său preşedinte de partid, Dorin Ciuştea, trecut în partidul lui Becali, două miliarde de lei. Cică atât ar face onoarea lui Niţură, stricată de către Ciuştea printr-o declaraţie publică negativă imaginii lui Niţură. „Niţură vrea să-i ceară daune de 2 miliarde lui Ciuştea” s-a intitulat articolul nostru, ca „Tudor” să remarce: „Niţură e dus cu pluta, habar nu are pe ce lume trăieşte” . Vine la rând comentariul „Costobocului-observator”, ce-şi susţine opinia cu fapte petrecute în vechiul regim: „Adjunctul tov. Bodoaşcă în vremurile de tristă amintire ale tov. Plostinaru, Georgescu şi a producţiilor noii revoluţii agrare, tov. Niţură s-a retras la bătrâneţe în partidul d-lui "vaccin", fiind cel mai 'bun' agricultor prm-ist postdecembrist, alături de conul Mitică, şeful său de partid. Nea Eugene, tare ţi-ai bătut matale joc de specialişti când erai mare şef la Direcţia Agricolă. Moral ar fi să stai ascuns şi să ai 'ciocul mic' vorba şpăgarului Michi.” În opinia mea, nici Niţură, nici Ciuştea nu mai pot fi luaţi în seamă de electorat. Îşi vor sfârşit gloria în atotcuprinzătorul anonimat în care au dispărut multe personalităţi locale precum Mihai Baltă, Dumitru Chiriacescu, Ioan Paicu, Lucian Feodorov etc. Un eveniment cultural de seamă noi l-am marcat prin articolul „„O urmă de furtun㔠găzduită de Direcţia de Cultură”. Cel care a remarcat importanţa evenimentului a fost „Mircea Puşcaşu”, cu un interesant comentariu. „Mă bucur foarte mult pentru tine, căci Dumnezeu ţi-a dăruit acest talent pentru a reţine pentru noi, cei grăbiţi, un colţ de natură, o casă veche, un pom înflorit sau un petec de cer. Am avut privilegiul de a fi prezent la expoziţiile tale şi sunt convins că ai în faţa ta un drum bine pavat pentru a deveni un mare pictor. Succes în activitatea ta pe acest tărâm al artelor frumoase. Voi fi prezent negreşit la expoziţia ta, pentru a petrece câteva clipe de admiraţie.” În ultima perioadă, comentatorii care iau atitudine faţă de treburile publice locale sunt tot mai avizaţi asupra problemelor în cauză, semn că ei urmăresc cu atenţie evoluţia activităţii instituţiilor publice şi a celor mandataţi prin vot să ne reprezinte la diferite nivele. De exemplu, la ştirea noastră c㠄Privatizarea Eltrans pare iminentă”, cititorul „Călin” a apreciat benefică o astfel de măsură: „Dincolo de interesele unora, pt. Botoşani consider că este benefic privatizarea Eltrans. Statul dovedeşte încă o dată nepriceperea în ale conducerii şi mai ales, cum zic unii, mâncărimea ce există în conducere. Cei ce doresc salarii mai mari îşi au motivele lor, cei care se miră de cerinţe "nu simt" motivaţia celor ce abia îşi duc zilele. Iar pe restul dintre noi ne obligă la ... cheltuieli. Căci pe spinarea noastră se duce Eltransul. Un investitor deştept (dacă se găseşte!) va şti să scoată unitatea din impas. Greu la început, profitabil pt. ambii parteneri (botoşăneanul de rând şi deţinătorul) pe mai încolo. Însă... cine-şi bagă banul în încâlceala care e acolo?” Mai că nu-ţi vine a crede. Sunt printre noi semeni care acceptă să fie fraieriţi, aşteptând ca dreptatea să le-o acorde Dumnezeu. Ori, se ştie, Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă în straiţă. Adică te ocroteşte, dar numai dacă ştii să-ţi faci dreptate uzând de lege. Dintre comentariile înregistrate la „Consumatori care nu-şi apără drepturile de frica lui Dumnezeu”, îl preiau pe cel al „Costobocului-observator”, ce mi s-a părut exprimat la tema abordată: „Semenii noştri au ajuns să-l implice pe Dumnezeu în tot felul de combinaţii, fac referire de foarte multe ori la divinitate, dar comportamentul din societate a multora este departe de ceea ce numim un om cu frică de Dumnezeu. Cred că ar trebui să fim mai realişti, mai pragmatici în a ne apăra fiecare drepturile, să dovedim mai multă combativitate atunci când fel de tupeisti caută să ne prosteasca într-un fel sau altul.” Cu bine!