Mai mulţi cititori au reclamat faptul că la Stânca-Costeşti, terenul în aval de baraj, unde se află lacul de liniştire, şi împrejurimile acestuia nu sunt accesibile publicului. Noi am investigat cum stau lucrurile, iar concluzia finală a fost expusă prin articolul intitulat „Moşia lui Vucovici – fieful privilegiaţilor”. Comentariile au fost diverse şi cu vădită tentă protestatoare faţă de restricţia menţinută privind accesul publicului în acea zonă. „Turistu” propune: „Până una, alta în speţă domnul prefect Roman are o uriaşă răspundere morală şi mai ales legală în a determina salariatul guvernului să fie administrator în sensul legii şi nu despot local. Cred că bunăvoinţa lui Vucovici în a oferi cadrul de protocol prefecturii să nu cântărească în balanţa puterii. Se aude, domnule HRUSCĂ? Rog informaţi documentat pe cei în drept.” Repet, prefectul n-are nici o putere, de nici un fel, asupra acelei zone. Fiind zonă de graniţă, barajul şi complexul energetic fiind considerate obiective strategice, zona are anumite restricţii ce intră sub sfera informaţiilor clasificate. Trebuie să ne împăcăm cu situaţia. Vucovici, sau altcineva în locul său, se va bucura de aceleaşi privilegii. Norocul vieţii, ce mai! Vorba lui „Aşchiuţă”, şi el comentator, dar cu sufletul împăcat asupra situaţiei date: „Mult scandal pentru nimic. Ei au fost, sunt şi vor fi aleşii neamului.”
O problemă mult mai gravă este că „Mai trebuie bani pentru oncologie”. Se ştie că, în general intratabil, cancerul face ravagii. Avem şi o explicaţie ce trebuie băgată în seamă. Ea ne este oferită de „Miratul”, care nu este străin de acest segment al sănătăţii: „Corect! Au apărut medicamente de generaţie nouă şi nu au fonduri destule la cabinetul Oncologie, pentru a elibera reţetele gratuite. Aş vrea să aud că atunci când s-ar îmbolnăvi unul de la Ministerul Sănătăţii sau de la Casa judeţeană de sănătate, ar umbla rudele prin 7-8 farmacii fără să găsească tratamentul? Sau că medicii oncologi nu vor să prescrie tratament de generaţie nouă, pe motiv că-i prea scumpă? Umblăm pentru rude şi DEGEABA.” Când se îmbolnăvesc cei cu relaţii, n-o să-i vedeţi, pe ei sau rudele lor, umblând prin farmacii. Vor primi medicamentele pe alte căi, inaccesibile bolnavului de rând.
Un fapt monden a fost prezentat în reportajul „Meniu cu năbădăi şi dansatoare înfocate la… Rapsodia”, sub semnătura Cârcotaşului. „Manivelu” vine cu întrebarea „În interesul cui faceţi ...antireclamă restaurantului Rapsodia?” În interesul nimănui, doar a cunoaşterii unor servicii mai puţin de calitate, oferite pe bani mulţi. Când te frigi cu ciorbă, sufli şi-n iaurt şi-i previi şi pe alţii. Iar dacă ar fi vorba de antireclamă, n-au decât cei vizaţi să-şi schimbe optica, să-l privească cu mai mult respect pe cel ce le calcă pragul casei şi să iasă din starea de plafonare prin a schimba un mod de lucru extrem învechit şi dăunător. Când plăteşti, ai pretenţia să ştii şi ce plăteşti.
Mult năduf au adunat în suflet cei care au fost nevoiţi să apeleze la serviciile Oficiului de cadastru. Reportajul nostru, intitulat „Cadastrul, călăul puterii care te execută fără drept de apel” i-a mai răcorit pe unii de nervii adunaţi. „Ueeu” confirmă, fără vreo rezervă, observaţiile noastre: „Aveţi mare dreptate, cred că aici, la cadastru, se atinge apogeul bătăii de joc exercitate de stat asupra cetăţeanului, deşi s-ar putea să am şi surprize, sa fie alţii mai zeloşi în a umili această naţiune. Ne mai mirăm că americanii l-au descălţat şi dezbrăcat pe ministrul de externe al României, când noi umblăm dezbrăcaţi de caracter pe culoarele instituţiilor statului şi mai rău chiar, pe banii lui (adică ai noştri), îmi vine în minte vorba aia grosolană şi .... şi cu banii luaţi. S-auzim sper numai de bine!” Afirmaţia că ministrul de externe Cioroianu ar fi fost umilit pe aeroportul din USA este una falsă. Este rodul imaginaţiei alcoolicului de la Cotroceni, remis presei de curte, care nu l-a acceptat şi nu-l acceptă pe Cioroianu. Revenind la modul în care funcţionarii din Cadastru îşi fac treaba, într-adevăr modul de lucru al acestora este atât de umilitor pentru cetăţeanul de rând, că nu-ţi mai vine a le călca pragul. Poate că n-ar strica ca prefectul, aşa cum a mai făcut-o şi cu alte instituţii, să le facă o vizită neanunţată şi să-i trezească la realitate. Nu funcţionarii de la Cadastru sunt buricul Botoşanilor. Iată şi o altă opinie: „Aşa erau şi înainte de `89, aşa au rămas... ba mai mult, acum taxele sunt IMENSE !... Nişte nemernici!” Aşa este, sunt nişte nemernici care trebuie daţi afară şi aduse persoane care ştiu ce înseamnă respectul pentru cetăţeanul contribuabil. Iar prefectul poate decide o astfel de măsură. „Ion” pune un fel de concluzie: „Ce a scris d-l Rotundu este parfum faţă de cazul meu, care se tărăgănează de anul trecut fără a mă lămuri în vreun fel ce trebuie să fac. Merg înainte, să vedem cât o să dureze!!!????” N-ar strica să ne contactaţi, poate putem să vă ajutăm cu ceva. La revedere!
Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea,
multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.
Ioan Rotundu
