Toţi cei care au avut de-a face cu juristul Constantin Oroşanu au ajuns la concluzia că nu-i bine să te pui cu acesta. Este de notorietate faptul că Oroşanu a băgat spaima până şi în judecători, care se tem să pronunţe vreun verdict defavorabil persoanei sale de frica gurii acestuia şi a reclamaţiilor. Chiar şi noi ne-am judecat cu acest jurist preţ de mai mulţi ani, numai că n-a avut şansa de a obţine câştig de cauză, dreptatea fiind vădit de partea noastră.
„Juristul lipitoare şi contractul capcană” a fost un nou material despre controversata persoană Constantin Oroşanu. Ce-a făcut, ce-a dres Oroşanu dar a reuşit să se pricopsească cu un contract de muncă la Asociaţia de proprietari nr. 35 din Botoşani. Fără a presta vreun serviciu, de mai mult timp Oroşanu încasează leafa lunară. Încercarea asociaţiei de a-i desface contractul de muncă a fost respinsă de către judecători. Cu alte cuvinte, de frica lui Oroşanu sau poate nu numai, judecătorii au obligat locatarii din Asociaţia 35 să-i plătească lui Oroşanu un salariu pentru care el n-a mişcat un deget. Unii cititori au oferit soluţii care să-i ajute pe cei de la asociaţie să scape de pacostea cu care s-au legat la cap.
„Măi, fraţilor, unde vă este imaginaţia? Bateţi-l cu propria lui armă, perfidia. Câteva mostre: să ştie că nu este dorit; chemat la sediu şi pus la treabă; ţinut acolo de doi trei locatari, până se pişă pe el; sunat la telefon acasă din cinci în cinci minute şi cerut relaţii pe care să le aducă în scris şi apoi respinse ca fiind incomplete; dat de lucru de către asociaţie, trimis pe teren şi nedecontat nimic; obligat să semneze o condică de prezenţă, la venire şi la plecare, plătit după condică.” – crede un cititor că ar fi soluţia adecvată în cazul creat.
„Faceţi-i articole în ziare până turbă. Asociaţia Generală a Propr. poate dispune repetat desfacerea contr. de muncă, pentru că nu poate câştiga la infinit” – sugerează un alt cititor. Cred că cheia problemei se află tot pe domeniul justiţiei, numai că trebuie desfăcut contractul de muncă pe un temei legal bine fundamentat şi argumentat. Altfel… locatarii îi vor plăti salariul mult timp de acum înainte. Anunţul că
„Ciuştea a rămas doar cu patru pereţi” la sediul partidului pe care-l conduce a cam stârnit hazul cititorilor. Unii au sugerat că trebuia să-i lase numai WC-ul, ca alţii să considere că şi acest loc intim este prea mult că i-a fost lăsat. Fiind vorba de o luptă politică, să-i lăsăm să-şi rezolve singuri conflictul. Un nou caz social prezentat de către noi a stârnit şi comentarii pe măsură.
„Şefii Termica pârâţi la CEDO” exprimă situaţia conflictuală dintre societatea Termina şi fostul angajat Tremurici, care se consideră victimă a conducerii societăţii ce i-a desfăcut abuziv contractul de muncă. De la sediul societăţii un angajat ce s-a autodefinit
„Veta”, poate chiar un membru din conducere, a intrat pe site şi a comentat:
„Cunosc problema, Tremurici nu are dreptate. Trăieşte într-o iluzie totală!!!!” A fost contrazis de alţi cititori.
„Narcisa” crede că
„Ce dacă ar fi pocăit şi ca are 13 copii? Dacă omul are dreptate, foarte bine că şi-o caută şi are curaj să se bată cu mafia, care încă mai controlează totul în România. Din cauza acelor ignoranţi ca voi e atâta corupţie în România. Bravo, dl.Tremurici şi mult noroc.” Interesant comentariu a consemnat şi
„Ana – Irina”, cu mult bun simţ şi spirit educaţional:
„Cum dorim noi ca societatea românească să funcţioneze bine, să fim respectaţi de alte popoare, naţii..... De unde atâta răutate asupra bietului om. Comentariile anterioare dovedesc o totală lipsă de cultură şi bun simţ. În această ţara sunt garantate dreptul la libera cugetare şi sunt interzise discriminarea pe motive de credinţă, rasă şi alte asemenea. Îmi închipui prin ce momente grele trece sărmanul om. Abuzurile şefilor de la Termica sunt evidente şi aceştia vor trebui să răspundă pentru faptele lor. Oameni buni, aveţi credinţă. Numai aşa ne putem mântui. Dumnezeu să vă ocrotească şi să vă ajute chiar dacă sunteţi răi cu d-l Tremurici.” Prin vama Stânca au trecut două tiruri pline cu marfă de contrabandă, fără ca vreun funcţionar vamal să observe ceva nereguli.
„Undă verde de neputinţă pentru contrabandişti” s-a intitulat ştirea ce-a consemnat isprava vameşilor.
„Manivelu” are şi o explicaţie:
„Vameşi? Spectatori, dar nu dezinteresaţi la ce trece prin faţa lor... Până acum s-au remarcat printr-o desăvârşită incompetenţă. Poate-i caută cineva de maşini, case şi alte alea, făcute din salariile de bugetari. Se pare că s-a început cu şeful lor de la Iaşi, rechin bătrân... Ţigări, ţigări, ţigări... Parca am mai auzit undeva acest refren.” Iată şi părerea lui
„Ivan”, oarecum apropiată de realitate:
„Ori nu s-au împăcat la preţ cu vameşii, ori mai trebuie să iasă ceva la iveală. Oricum, nu este prima dată. Numai un inconştient riscă din prima cu 2 tiruri” Logic, nu! Iniţiativa
„Tineretul liberal a înfiinţat Clubul Elevilor Liberali” a fost primită critic de
„Marcu”, ce crede că
„Mai urmează înfiinţarea "Clubului şoimilor patriei liberali şi cel al sugarilor liberali" şi au asigurat viitorul. Nu mai convingeţi pe nimeni, degeaba vă chinui talentul organizatoric!” De undeva din Bucureşti, un liberal suliţan ce ne citeşte în mod consecvent, îşi apără interesele, şi nevoile, şi neamul de partid cu
„Viitorul este al acestor copii care astăzi învaţă din timp cum se rumegă democraţia. Bravo celor cu iniţiativă. Voi, care scrieţi împotrivă, nu aţi învăţat nimic despre democraţie.” Ne-am obişnuit ca toată lumea să vorbească despre democraţie ca despre ceva obişnuit. Câţi însă ştiu cum s-a născut democraţia şi ce rol a purtat ea în antichitate, ce influenţe a avut de-a lungul Evului Mediu, cum au apărut principiile democraţiei moderne, cum s-a format democraţia americană şi ce impact a avut asupra democraţiei lumii, care sunt particularităţile democraţiei europene şi rolul pozitiv sau nefast al acestora, cine sunt marile personalităţi care au pus bazele democraţiei în lume de-a lungul culturii şi civilizaţiei umane şi ce rol a jucat credinţa în întărirea sau hulirea democraţiei ca sistem social etc.? Puţini! Cei care ar avea legitimitatea de a vorbi în numele democraţiei n-o fac, dar o fac profanii. Iată de ce pe la noi democraţia se traduce, îndeobşte, prin câte capete, tot atâtea păreri. La revedere!
(Ioan Rotundu)