„ FIRMELBO a murit, trăiască ROLANATEX!” – am fost noi de părere, după ce am aflat ce soartă i-a hărăzit viitorul acestei societăţi botoşănene de renume. Faptul că tot nişte oameni de afaceri italieni s-au implicat în cumpărarea şi reorganizarea producţiei societăţii FIRMELBO, demonstrează că încă mediul economic românesc rămâne atractiv pentru aceştia. Cât timp? Despre acest fapt se întreabă şi
„Sandu”, în al său comentariu:
„TRĂIASCĂ ROLANATEX dar în ce condiţii? Ce politică a profitului va practica noul patron? Ce salarii (bani de sare) vor avea angajaţii? După intrarea (sigura) în U.E. regulile valabile acolo se vor aplica sau şi aceşti romani se vor comporta precum lăcustele: curăţă şi zboară spre alte orizonturi profitabile.” Fiind vorba despre oameni de afaceri şi nu de persoane puse pe fapte caritabile, desigur că prioritatea lor este rata profitului. Când vor simţi că profitul nu mai este atractiv, vor pleca spre noi arii economice mai convenabile. Nici nu ne putem aştepta la altceva de la capitalişti.
„Juristul” s-a arătat interesat de
„Efectele deschiderii procedurii de reorganizare şi faliment”. El doreşte un răspuns:
„Vă rog să răspundeţi la o întrebare legată de următoarea speţă : o societate comercială aflată în procedura de faliment poate să mai desfăşoare activitate de producţie şi să comercializeze produsele pe care le fabrică? Care este baza legală? Am rugămintea a soluţiona această problemă cu înalta dumneavoastră competenţă. În cazul în care o societate se află în faliment, lichidatorul poate să închirieze active pentru a se continua activitatea productivă şi în ce bază legală? Vă rog, dacă se poate, să-mi răspundeţi la ambele întrebări în rubrica comentarii la comentarii.” Potrivit prevederilor Legii 64 şi a completărilor ulterioare, o societate comercială intrată în procedura falimentului nu mai poate desfăşura nici un fel de activitate productivă şi nu poate exercita acte şi fapte de comerţ decât numai în limita competenţelor ce le primeşte prin lege lichidatorul desemnat sub supravegherea judecătorului sindic. Există, până la declanşarea falimentului, procedura de reorganizare a activităţii unei societăţi, tocmai în ideea evitării falimentului. În perioada de reorganizare societatea îşi continuă activitatea în mod normal. Să sperăm că acest minime informaţii vor fi utile comentatorului nostru. Decizia de înfiinţare a unui
„Cabinet stomatologic pentru bolnavii de HIV – SIDA” l-a bucurat pe
„Anonymus”, dar care ne şi ne avertiză:
„E o decizie foarte bine venită, mai ales că avem pretenţia că suntem o ţară civilizată. Şi la noi, la Botoşani, trebuia luată demult o asemenea iniţiativă, deşi riscul de îmbolnăvire persistă mai ales că până acum toţi am fost puşi în aceeaşi oală: sănătoşi cu bolnavi. Nu e de mirare că o mulţime de oameni au luat hepatita B sau C de la dentist, aşa că... mai bine emigrăm!!!” Mai europeană gândirea lui
„Myself”, ce apreciază decizia înfiinţării unor astfel de cabinete medicale dintr-un alt punct de vedere:
„Eu cred că înfiinţarea unui cabinet stomatologic pentru bolnavii hiv/sida nu e tocmai un lucru cu care să ne mândrim şi asta pentru că apariţia acestui cabinet este o formă de discriminare. Din câte ştiu eu, bolnavii de hiv/sida au dreptul la tratament medical (şi stomatologic) în aceleaşi condiţii ca şi ceilalţi pacienţi, mai mult chiar, medicii care refuză să-i trateze riscând să-şi piardă licenţa. Astfel, dacă tot avem pretenţii de ţară civilizată, ar trebui să ne obişnuim să ne acceptam semenii aşa cum sunt ei. Să fie trataţi conform legii, şi nu marginalizaţi, cum se încearcă prin deschiderea acestui cabinet. Oricum, ceea ce se încearcă nu rezolvă problemele de fond de care se lovesc bolnavii de hiv/sida, anume intoleranţa şi incapacitatea celor din jur de a-i înţelege.” Reportajul intitulat
„Afaceri ratate” a fost comentat scurt de
„Mişu”, oferindu-ne drept explicaţie
„Lipsa de educaţie economică. S-au făcut afaceri după ureche şi încă se mai fac. Secrieru (din poza) ce afaceri a făcut?” Până să ne vină nouă rândul să răspundem acestei întrebări, un răspuns l-a dat
„Moş Teacă”, ce pare a fi familiarizat cu anumite aspecte economice locale:
„Secrieru a avut o societate ce s-a numit "Sânziana". Lua marfă pe datorie de la Dănuţă şi o vindea cu un adaos comercial. L-a falimentat o gestionară de pe la Liteni, care l-a furat de bani mulţi. Noroc l-a ales electoratul senator, că altfel era un neica nimeni.” Orice s-ar spune, Secrieru a ştiut tot timpul ce-a vrut de la viaţă şi nu putem spune că nu este un om realizat material. Că şi el a fost victimă a mirajului puterii politice, nefiind singurul, n-avem a-i reproşa ceva anume.
„Lobby-ul lui Ţâbuleac” a fost o ştire ce l-a impresionat pe un cititor, poate fan al senatorului liberal, cine ştie:
„Domnul senator Ţibuleac, dat fiind şarmul cu care l-a dotat natura, uşurinţa exprimării, logica impecabilă a gândirii şi onestitatea unanim recunoscută de care se bucură, cred că a izbutit să facă un "lobby" interesant. Sau mai degrabă "interesat"?!? Oricum, un adevăr e cert: suntem un judeţ sărac şi în oameni politici. Ca valoare. Numărul nu contează! Părerea mea...” Pe mâine!
