Comentariu la comentarii (LXXVII)

Deputatul „Mălaimare a luat o decizie radicală”, aceea de a nu mai candida pentru Parlament pe listele vreunui partid botoşănean. Supărarea deputatului are mai multe cauze. Însă motive de supărare, pe domnul deputat, poate avea şi electoratul botoşănean. Dumnealui a iniţiat mai multe acţiuni, pe care apoi le-a lăsat baltă. Ilustrativ este cazul Festivalului usturoiului. „Anonim” a luat în derâdere anunţul: „Ha, ha! Parcă dacă ar fi candidat, l-ar mai fi şi votat lumea!” De cu totul altă părere este „Vornic”, ce pare să regrete decizia actorului politician: „Va fi o pierdere pentru jud. nostru, dacă Mălaimare nu se va mai implica în activităţile judeţului. Să facem comparaţie cu ce au făcut ceilalţi reprezentanţi ai jud. şi să cântărim bine şi atunci, sigur, vom regreta după Mălaimare. Domnia sa a iniţiat şi ne-a arătat ce se poate face. Noi nu am fost în stare să continuăm. Dimpotrivă, fiecare acţiune realizată a stârnit comentarii negative nejustificate. I se pun în cârcă prea multe lucruri rele şi deloc nu se ţine seama de ce a făcut bun. Cum să nu te saturi de aşa oameni. Ce fac Derţcanu, Macaleţi, Drăguş, Vasilescu, Teodorescu etc? Papă banii contribuabililor!” Unii papă banii, alţii se laudă cu cabinete deschise prin judeţ, alţii tac şi sunt bucuroşi că presa nu-i bagă în seamă. „Ion” vine cu o recomandare: „P.S.D., P.N.L., Copălău - Festivalul usturoiului, interviuri pe SOMAX, promisiuni odată cu trecerea în cealaltă barcă şi cam atât. Nici ceilalţi nu au realizat mai multe. Cred că mai bine s-ar rezuma la actorie şi v-a fi mai apreciat. Pentru politică sunt tineri cu studii de specialitate şi necompromişi. Ne-am săturat de Dolăneşti, actori, regizori, electronişti care se dau mari politicieni.” Politica nu cere studii. Dacă ştii să minţi frumos, dacă ştii să ţii crucea în mână, dacă vei sta smirnă la slujbele religioase televizate şi dacă vei debita vrute şi nevrute ai toate şansele de a deveni un politician de talie naţională. Avem exemplul lui Becali.
Reparaţiile care se efectuează la clădirea Primăriei Botoşani au evidenţiat c㠄Zidurile vechii Primării ascund ruine”. Să fie oare un motiv pentru ca executantul să poată creşte costul acestor lucrări? Cineva cu pseudonimul „V.construct” a înserat: „Cu siguranţă, cu creionul pe hârtie, se poate demonstra că o clădire nouă, cu aceeaşi arhitectură ar fi costat mai puţin decât renovarea ei de către firma v. construct.” Poate că un specialist ar putea să clarifice lucrurile, iar Primăria Botoşani are astfel de specialişti. Mai degrabă s-ar putea să avem de-a face cu speculaţii. Părerea mea.

Odată cu apropierea de marea sărbătoare a Botoşanilor, în întâmpinarea evenimentului primarul prezintă fragmente din activitatea sa trecută şi viitoare. „Primarul Flutur va interveni în mai multe zone ale Botoşanilor” este un astfel de articol bilanţ. Dar „Dan” are nemulţumirea sa: „Mai bine domn primar nu aţi mai da voie ca toţi patronii să facă ce vor. Cu pilele care le au ei au început să se taie tot mai mulţi copaci din oraş, se distruge spaţiul verde şi apar baruri, terase, balcoane etc. Cred că numai în Botoşani se întâmplă asta. Mare păcat! Încercaţi şi faceţi ceva. Vă mulţumesc!” Neatent, „D-l Goe” vine cu observaţia că la unul din locurile de parcare nu s-ar potrivi o anume cifră: „În alt ziar local se pomeneşte de 500 locuri. Care-i numărul real?” Numărul real este 500, şi este clar consemnat. Însă, se mai face vorbire şi de cifra 350, dar cifra se referă la o altă parcare, de care acel ziar nu face vorbire. Un angajat al primăriei a intrat cu următorul comentariu: „Dacă domnul Goe ar avea un apartament la parter şi ar vrea să-l extindă şi nu ar primi aprobare, cine ar fi de vină? V-aţi întrebat câţi oameni vin cu solicitări dintre cele mai ciudate la urbanism şi când sunt refuzaţi înjură şi ameninţă. Unul a cerut balcon de jur-împrejurul apartamentului la etajul trei, pe stâlpi construiţi pe lângă bloc, cam la fel cu monstruozitatea de pe George Enescu, de pe vremea doamnei Negreanu, şi când i s-a spus că nu se poate, a tras nişte înjurături birjăreşti şi a ameninţat cu moartea pe cei din birou.” Mi-aş permite să-i atrag atenţia acestui funcţionar-comentator că dacă la Serviciul urbanism din primărie nu s-ar crea şi anumite favoruri, pentru acei privilegiaţi de care nici o comunitate nu duce lipsă, favoruri care sunt la vedere, n-ar mai fi înjuraţi, iar omul ar înţelege că legea-i lege pentru toată lumea. La revedere!