Dacă relaţiile dintre medici şi preoţi sunt dominate de neînţelegeri, de ce între politicieni şi preoţi ar exista mai multă armonie. Noi, în urma unor investigaţii, am ajuns la concluzia că există
„Duşmănie creştină între politicianul Furtună şi preotul Irimia”. În ce-i privesc pe cititorii-comentatori, părerile lor sunt apropiate nouă. Considerându-se
„fără ură şi prejudecăţi”, un cititor îşi alătură opinia celei ale noastre:
„Sunt întru-totul de acord când afirmaţi că, îmbogăţirea prin orice mijloace, este "ţelul suprem" al multor preoţi. În numele credinţei creştine, încalcă cutumele acesteia, solicitând vindicativ, un soi de imunitate pentru faptele lor. Mediul în care au fost formaţi, spiritul de castă prost înţeles şi aplicat, senzaţia de superioritate absolută faţă de orice muritor, indiferent de statutul acestuia (intelectual sau social) au creat purtători de sutane incompatibili cu credinţa. Păcat!” Nu la fel gândeşte şi
„Silviu”, căruia i se pare că Furtună este un privilegiat al publicaţiilor „Jurnalul”. Motiv pentru acest cititor să vină cu observaţia că:
„D-l Furtună are o presă foarte bună, elogiatoare, în ziarul dumneavoastră, care îi cam bălăcăriţi pe toţi ceilalţi. Mă uit in arhivă şi văd că este cel mai mediatizat de ziarul dumneavoastră, la acelaşi nivel cu persoane mult mai vizibile comunitar, uneori chiar cu câte doua apariţii în acelaşi număr. Başca fotografiile pe care i le tot daţi! Spuneţi că nu e aşa, dar după ce faceţi o statistică pe ultimul an, să zicem! Altminteri, din câte îmi dau seama, omul are dreptate în acest caz. O zi bună.” E o părere a cititorului. A noastră este cu totul alta. Nu profesorul Furtună, ca activitate profesională, este mediatizat, ci activitatea desfăşurată în virtutea funcţiei publice deţinută. Nici acuzaţia că bălăcărim pe unul sau pe altul nu ne-o însuşim. Astfel de observaţii critice la adresa noastră apar din varii motive, dar niciodată n-au fost susţinute cu exemple concrete. Până şi Furtună recunoaşte o anumită obiectivitate a noastră în a prezenta faptele şi evenimentele:
„Trebuie să vă reamintesc că tot în ziarul domniei sale am fost şi eu sever criticat în multe rânduri, probabil justificat şi voi mai fi. Nu m-am supărat, cunoscând bine rolul presei…” Din toată această tevatură iscată între preotul Irimia şi prf.dr. Cornel Furtună, un singur lucru este clar: de peste două mii de ani romanii au clarificat, juridic, ce înseamnă dreptul la servitute. De acest drept se bucură fiecare dintre noi, fie prof. dr. sau muritor de rând. Faptul că lăsăm să primeze sentimentele personale de repulsie faţă de o persoană sau alta, trecând în penumbră dreptul legal cuvenit, nu cred că poate deveni o carte de vizită onorabilă. Nu este în spiritul moralei creştine o astfel de mentalitate. Dimensiunea reformei sanitare promovată de ministrul Nicolăescu a început să devină vizibilă şi pe meleagurile botoşănene. O primă măsură, aberantă dealtfel, s-a luat în ce priveşte viitorul spitalului din Săveni. Unde anumite secţii vor fi desfiinţate, din raţiuni economice, că din cele legate de sănătatea publică nu se justifică. Ca replică la materialul nostru
„Reformă sanitară cu moaşele satului” avem opinia
„Ameţitului”, plină de mâhnire:
„M-a luat cu ameţeală când am citit articolul...Vai de capul femeilor şi al bieţilor copilaşi din zona Săveni. Ar trebui ca cei care au optat pentru închiderea secţiilor să-şi lase fetele să nască în condiţiile care se creează pentru femeile din Săveni. Le dau deja un sfat: să pună sub patul celor care nasc un cuţit, taie durerile!!! Nu am cuvinte să-mi exprim dezamăgirea.” Înfiinţarea unor
„Comisii mixte pentru stoparea evaziunii fiscale” n-a prea convins societatea civilă că se vrea cu adevărat o luptă reală cu acest flagel.
„Călătorul” preferă să dea un sfat:
„Domnule prefect, încercaţi să coborâţi mai jos de la nivelul în care lucraţi şi deplasaţi-vă din simplă curiozitate cu un maxi -taxi şi vă veţi convinge că nu se eliberează nici un bilet în timp ce călătorii sunt înghesuiţi şi stau în picioare iar dacă cineva îndrăzneşte să solicite bilet de călătorie este înjurat de şofer şi individul care ţipă într-una şi cheamă calatorii în maxi taxi. Nici în oraş, sub nasul instituţiilor cu drept de control nu se face ordine, de ce?” Urmând logica regulii deja statuată de practică,
„DosareleChiX” nu s-a putut abţine să nu lanseze un oftat, din adâncul sufletului:
„Offf!… Offf!… Ştie-se prea bine că la noi, dacă vrei într-adevăr să nu rezolvi o problemă, faci o comisie pe tema respectivă. Oricum, mult spor!!!” La editorialul
„Treaba de mântuială, leac din fire nu are”, acelaşi comentator sintetizează:
„Nu mă mai miră nimic. Cred că din multele comentarii ale mele se desprinde o concluzie general valabilă nouă, ca popor şi ca stat: nu avem o strategie, nu gândim în perspectiva următoarelor 5 minute care urmează realizării unui lucru. Se vede la nivel local, şi la nivel de stat. Dar...dacă se poate şi aşa...atunci ce folos să ne mai zbatem???” Trebuie să ne zbatem, ca să putem schimba ceva din această mentalitate păguboasă. Nu putem deveni europeni, continuând să fim delăsători şi indiferenţi faţă de ce se întâmplă în jurul nostru. Pe mâine!