Despre
„Josnica mascaradă a lui Mustaţă” sau jalnica conferinţă de presă organizată de către acesta comentatorii şi-au exprimat diverse şi interesante opinii.
„Manivelu” speră ca dezvăluirile noastre despre alcool să nu fie stopate:
„Hai, domnule Rotundu, numai ne-ai încălzit puţin şi gata... Sau aşteptam să se sesizeze ...organele. Cu frigul de afară mă tem că semnalele Dvs. au îngheţat undeva în eter, se vor sparge în mii de cristale şi la câtă mizerie este în târgul ăsta, se vor disipa în colbul străzilor.” Nu mă aştept şi nu vă aşteptaţi ca organele abilitate să se autosesizeze. Decât doar împotriva mea. Când într-un dosar, pe baza căruia cineva urma să fie reţinut (este vorba de o acţiune a poliţiei din luna martie 2005), peste noapte declaraţiile sunt înlocuite cu altele, corupţia nu mai stă cu legile la masă.
„Maybetoday” este curios de felul său, de vreme ce ne întreabă:
„Despre _Ţâbuleac, Sandu Miron, Mitica Amişculesei, Tonino Boldea, Cornel Haras, Silion şi alţi "producători" şi afacerişti cu alcool, când veţi scrie domnilor de la Jurnalul? Mai veniţi cu fapte noi, pe astea le ştiam (tot din ziarele dvs, desigur). Nu faceţi să pară o răzbunare personală!! Aşa cum reporterul dvs. Moroşanu a făcut puşcărie pentru faptele comise, plătind astfel cu vârf şi îndesat, aşa au făcut şi cei de la Bovaly. Mai ziceţi şi de alţii care trebuie să facă!!” Tocmai de aceea s-a considerat util o readucere în prezent a unor fapte din trecut. Pentru că cei vinovaţi stau în scaune de şefi şi decid cine şi cum trebuie eliminat din competiţie sau ce persoană care-i deranjează trebuie anihilată.
„Santinela” pare să-şi fi pierdut răbdarea:
„Ştim că presa este câinele de pază a democraţiei, dar oare numai ea trebuie să vegheze la respectarea legilor?! Ce fac "organele abilitate" ale statului, fie ele centralizate sau descentralizate, asistă nepăsătoare sau se implică - chiar şi din oficiu - în elucidarea acestor grave acuze vis-a vis de cârdăşia dintre producătorii de alcool şi înalţi funcţionari ai statului cu atribuţii de control?! Oare averile acestora, afişate ostentativ, la vedere, din leafa de funcţionar al statului, nu ridică nici-un fel de întrebare nimănui?! DESTEPTAREA!!!” Vine rândul să-i mulţumim şi lui
„Eu”, care, citind
„Afacerea DALBERA – ANICULĂESE şi fofilarea la „mustaţă”, ne oferă o serie de indicii în plus:
„Lângă Dalbera sunt două hale. Cum intri pe dreapta. Una este a unui frate şi una a celuilalt. Aia din faţă, mai mare şi frumoasă, e a lui Bogdan Aniculăesei” Nu prea ne înghesuim noi pe la conferinţele de presă ale Partidului Popular Naţional Ţărănesc, dar pentru pitorescul declaraţilor preşedintelui o mai facem din când în când.
„Caramitru apreciat de Furtună” este o astfel de declaraţie a preşedintelui Cornel Furtună, lăudată de
„Artistul” comentator:
„Foarte frumos că s-a găsit cineva să strige în gura mare meritele omului de artă CARAMITRU. În ultimul timp este prea lăsat în umbră.” Nu cred că ar trebui să-l plângem pe Caramitru de ieşire din atenţia publică. După cum merg lucrurile în ancheta Revoluţiei, s-ar putea să-i auzim rostit numele în împrejurări nu tocmai plăcute pentru el. Dealtfel
„Costoboc” anticipează ceva:
„Despre artistul Caramitru numai cuvinte de lauda ,inclusiv despre prestaţia de la gala Mihai Eminescu. Despre meritele revoluţionarului Caramitru, la aşa zisa revoluţie, după ce am văzut flăcările de la biblioteca naţională la evenimentele din 89, pas domnule profesor Furtună.” Acelaşi comentator
„Costoboc”, migrând parcă din evul mediu în modernism, l-a atins la moral şi pe senatorul liberal Mihai Ţâbuleac, care s-a lăudat că pleacă în Senat cu forţe proaspete:
„Populism ieftin domnule senator. Românii sunt buni numai dacă îndură toate privaţiunile. În România asanarea morală este aproape imposibilă, deoarece toţi aleargă după câştiguri materiale. Partea spirituală se rezumă la cruci false în biserică, în rest Dumnezeu cu mila.” Şi din nou cu
„Costoboc” despre ”Unirea Principatelor omagiată de Muzeul Judeţean”. Comentatorul concluzionează, deşi fără dovezi istorice:
„Respect total pentru un mare om al neamului romanesc, A.I.Cuza, pe care tot cozile de topor interne sprijinite de masonerie l-au distrus.” Abdicarea lui Cuza este un act istoric extrem de complex. Soţia sa Elena, amanta sa Maria, mama regelui Milan al Serbiei, la care să adăugăm nemulţumirea boierilor vechi vizavi de reforma agrară şi, ce-i drept, anumite amestecuri ale Masoneriei sunt numai câteva din motivele care l-au determinat pe Cuza să semneze abdicarea în miez de noapte, în dormitor şi în pijama. În ultima perioadă ne este dat să încheiem textul rubricii de faţă numai cu comentarii pozitive, fapt ce ne bucură din plin.
„Integrarea în UE văzută de elevi” a fost ştirea ce-a consemnat numele unui elev de clasa a X-a care a câştigat, prin soliditatea culturii sale generale, un concurs tematic. Un coleg al său consemnează
„Normal că a câştigat Cristy, doar e cel mai bun...” , iar o colegă îl felicită
„N-am fost prezentă la concurs...şi vă mărturisesc că am rămas impresionată. Cristi a fost într-adevăr cel mai bun...bravo, Cristi!” Comentatorii au fost mai mulţi, cărora Cristi le-a mulţumit politicos, semn al bunei sale creşteri. La revedere!
(Ioan Rotundu)