Prefectul Roman nu manifestă toleranţă faţă de cei care nu se supun legii, fie ei şi consilieri judeţeni, susţinători fervenţi ai preşedintelui Conţac. Declaraţia prefectului noi am înmănuncheat-o sub titlul
„Consilierii judeţeni calcă vârtos spre răspunderea penală”. Tot conflictul a pornit de la faptul că printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, fostul sediu al Corpului Gardienilor Publici Botoşani a fost trecut de la CJ Botoşani în gestiunea Primăriei Botoşani. Primăria doreşte să folosească clădirea drept sediu al Poliţiei comunitare. Numai că, atât preşedintele CJ-ului, Constantin Conţac cât şi vicepreşedintele Dorin Ciuştea au declarat că nu se vor supune hotărârii judecătoreşti, nesupunerii lor raliindu-se şi un număr important de consilieri judeţeni. Comentariile au fost acide şi deloc favorabile celor doi şefi ai CJ. Reproducem comentariul semnat cu pseudonimul
„Satul”, probabil cu referire la „gura satului”:
„Au să dea cu subsemnatul, de ceea ce votează în necunoştinţă de cauză. Se aude că PSD-ul votează în CJ la secret, pentru a-şi apăra interesele, lucru impus de Conţac. Atenţie consilieri, la ce votaţi! Sau sunteţi obişnuiţi cu penalul ( Dănuţă, Fedorovici, Manolache)”. Un alt conflict ce a măcinat forţele intelectuale ale celor doi conducători de judeţ, prefectul Roman şi preşedintele Conţac, tocmai a fost clarificat de către instanţele de judecată. După numeroase procese, la instanţe de grade diferite, judecătorii au decis:
„ Între tată şi fiu exista incompatibilitate de funcţie”. Era vorba de incompatibilitatea dintre Conţac, ca preşedinte al CJ, şi fiul său, ca fost director al Direcţiei de Drumuri şi Poduri din cadrul CJ.
„Eu” a comentat dur, motiv pentru care a fost nevoie să mai tăiem din text, ca să nu fim fluieraţi:
„Şi la ce mai ajută că instanţa a stabilit că atunci exista incompatibilitate?! (…) Domnule prefect, nu se poate să nu găsiţi ac de cojocul lui! Nu vă lăsaţi!” Am mai afirmat faptul că preşedintele Conţac se bucură de o inteligenţă nativă, care l-a scos de multe ori din încurcătură În procesul intentat prefectului, dacă reuşea să convingă instanţa că fiul său nu era în stare conflictuală cu funcţia sa, adică de incompatibilitate, în baza hotărârii obţinute, Liviu Conţac putea deschide un proces nou şi să ceară daune importante statului român. Iată de ce s-a luptat seniorul Conţac pentru juniorul său fecior Liviu! Oricum, Conţac a declarat că instanţele de judecată din România au fost părtinitoare, motiv pentru care se va adresa forurilor europene. În opinia mea nu va câştiga decât experienţă asupra modului de adresare către aceste foruri şi nimic altceva. De la prefect, conflictul acestuia cu preşedintele Conţac s-a extins şi asupra consilierului prefectural, fostul ziarist Eugen Hruşcă. Simţindu-se lezat în drepturile sale de imagine publică (preşedintele Conţac l-a acuzat că în perioada cât a fost ziarist la Clopotul a fost şi informator la fosta Securitate), Hruşcă a sclipuit o
„Scrisoare deschisă adresată preşedintelui Conţac”. Publicată în media locală, scrisoarea lui Hruşcă a produs controverse.
„Don C” a început cu o analiză de text:
„Citat din scrisoarea deschisă a lui E. Hruscă: "Îmi asum doar responsabilităţile pe care pot să le am ca ziarist din orânduirea comunistă." 1. "să le am, nu le aveam!" 2. Aceste responsabilităţi nu cumva depăşeau chiar pe ale unui securist? De ce nu cereţi, domnule Rotundu, în mod oficial relaţii despre acest ziarist, atât la CNSAS cât şi la ziarul Adevărul, unde se află arhiva celor ce au lucrat la Scânteia???” La ce mi-ar folosi? Îmi ajunge recunoaşterea lui Traian Apetrei, coleg cu Hruşcă la Clopotul, care a declarat că n-a fost ziarist al acelor vremuri să nu fi fost şi informator la Securitate. Mi-a plăcut sinceritatea lui Traian, care este pasionat de jurnalistică şi care, ca să-şi poată îndeplini plăcerea de a profesa, a trebuit să plătească tributul stabilit de puternicii acelor vremuri. Iată şi ce spune un fan al lui Hruşcă:
„Unde ai lucrat domnul Don C, de afirmi că un ziarist îl putea întrece pe un ziarist? Eu, personal, îmi amintesc cu plăcere de unele articole ale dumnealui şi de rubrica "Arca lui Noe". De fapt toţi am avut un serviciu şi ne-am manifestat în cadrul lui aşa cum se cerea atunci. A o face acum pe eroul e...” Tragedia vieţii unui elev a trecut mai puţin observată.
„Discuţia cu pedagogul s-a soldat cu o intoxicaţie medicamentoasă” a fost un articol de care doar un medic de familie s-a interesat:
„Trebuia ca acest elev să aibă o supraveghere atentă din partea pedagogului şi a Cabinetului de Medicină Şcolară (dacă există acest cabinet) medicaţia supravegheată ,medicamentele date doar doza zilnică, tocmai pentru a preveni administrarea în scop sucidar... Mai avem multe de făcut în privinţa prevenţiei şi nu numai...” Din păcate, până ce astfel de situaţii vor putea fi prevenite, multe drame vor mai avea loc. S-auzim de bine!
(Cârcotaşul)
