Nu validăm decât comentariile care fac referire la candidaţii ce au încheiat cu noi contracte publicitare, şi numai acele comentarii care exprimă o opinie ce se încadrează în limitele bunului simţ. Candidatul a încheiat contractul cu noi să-şi popularizeze candidatura, plătind suma negociată, şi n-ar fi corect din partea noastră ca pe banii săi să lăsăm să fie înjurat şi insultat de către contracandidaţi sau simpatizanţii acestora. Sperăm că am fost expliciţi şi că cei abonaţi la publicitate mascată vor lua act şi se vor lecui de a mai practica această îndeletnicire.
Chiar dacă a fost ameninţat cu chematul în judecată „Flutur îşi menţine declaraţia: sistemul sanitar botoşănean este unul criminal”. În fond este opinia sa despre acest sistem şi nici un judecător care se respectă şi-şi respectă profesia nu va putea să-l sancţioneze în vreun fel. De acord cu „Moc”, dar numai sub aspectul că un eveniment dramatic nu trebuie politizat: „Nu trebuie politizat acest caz nefericit, dar realitatea este că sistemul sanitar botoşănean este plin de ciurucuri, unele pe funcţii de conducere care lasă greu loc pentru medicii tineri cu dorinţa de a face ceva.”
De partea cealaltă, reprezentanţii sistemului sanitar insistă şi-l ameninţă pe Flutur cu procesul. Noi am intitulat ameninţările lor faţă de primar „Şefii din sistemul sanitar vor ca judecătorii să interzică „dreptul la opinie”. Bineînţeles că cei cu musca pe căciulă, mă refer la cei din sistemul „criminal” au sărit ca arşi şi au început să-şi posteze comentarii favorabile. Unele chiar degradante, dacă avem în vedere că au fost rodul minţii unor oameni pe a căror diplomă universitară scrie medic. S-au găsit şi „specialişti” în drept constituţional, care au început să ne dea lecţii de jurnalism. Sunt unul dintre absolvenţii care am fost notat cu zece la cursul de Drept constituţional de către prof. Romulus Vonica de la Facultatea de drept Iaşi şi ştiu cum să dau interpretare unui text de lege privitor la libertăţile de exprimare ale cetăţenilor în contextul libertăţilor democratice. De asemenea, am pretenţia că sunt la curent cu jurisprudenţa Curţii Europene ale Drepturilor Omului şi sunt multe decizii CEDO prin care România a fost condamnată pentru nerespectarea dreptului la opinie.
Nu este aici locul să exemplific cu acele procese în care România a fost condamnată, dar afirm cu toată responsabilitatea că opinia primarului Flutur prin care sistemul sanitar botoşănean a fost taxat drept criminal face parte din drepturile sale la libera exprimare ca cetăţean român. Opinia sa poate fi admisă sau respinsă de către cei vizaţi, dar nici o instanţă de judecată din România şi din Europa nu poate să-l tragă pe Flutur la răspundere penală sau civilă pentru că şi-a exprimat-o. Şi încă ceva: o opinie nu trebuie dovedită, nu trebuie demonstrată, nici susţinută cu probe. Opinia este o părere personală nu un verdict fundamentat ştiinţific sau juridic. Este regretabil că acest punct de vedere al oricăruia dintre noi nu este acceptat tocmai de persoane a căror pregătire ar trebui să accepte critica socială ca pe un instrument de perfecţiune a profesiei şi nu drept o jignire sau insultă.
În toată această nebunie a declaraţiilor acuzatoare aruncate reciproc între primarul Flutur şi cei din sistemul sanitar, vocea lui „Alin” a rostit un adevăr trist: „Măi, măi, măi ce s-au ofticat cei din sănătate. Sunt criminali, asta sunt. Să mă cheme în judecată, dar după ce îi învie pe cei morţi sub bisturiul lui Hamburda şi a altor chirurgi incompetenţi.” De gândit ar trebui să le dea celor din sănătate şi acest comentariu: „Dacă cei din sistemul sanitar botoşănean ar face pauză o săptămână, bolnavii ar fi transferaţi la Iaşi şi salvaţi. Am transferat-o pe mama la Iaşi pe proprie răspundere, când doctorii de la Botoşani îmi spuneau că n-are nimic, o ţineau în perfuzii, iar ea voma sânge. I-am salvat viaţa. Un miracol a ţinut-o în viaţă până la Iaşi, cu hemoragie internă puternică.”
Poate că cei din Sănătate ar fi trebuit ca mai întâi să fi făcut o anchetă la Ambulanţa Botoşani, pentru a elucida împrejurările în care s-au creat acele neînţelegeri de comunicare dintre cei care au sunat să anunţe cazul lui Paul Ionescu, aflat pe moarte, şi întârzierea ajungerii ambulanţei la locaţia anunţată. Cei de la Colegiul Medicilor Botoşani s-au mulţumit să dea publicităţii un comunicat, şi acela nepersonalizat, deşi rostul lor ar fi fost să instrumenteze mai întâi cazul şi apoi să apere prestigiul unui sistem ce, cu adevărat, joacă un rol criminal. Dovezi avem în fiecare zi, din întreaga ţară, prezentate de toate televiziunile naţionale. La revedere!