„Sindicalistul”, care susţine că a fost în sală, ne-a oferit o impresie: „Am participat la întâlnire şi sincer vă spun c a fost penibil. Culoarea şedinţei a fost portocalie, numai şedinţă de sindicat nu s-a numit. A fost pur şi simplu campanie electorală, că deh şi d-l Croitoru a plantat duminica copaci cu Blaga şi Sulfina Barbu. Totuşi cadrele didactice nu se vor lăsa manipulate.” Este dezonorant pentru acele cadre didactice care au participat la acele alegeri că s-au complăcut într-o situaţie dominată de atmosfera politicului şi nu de problemele din învăţământ. Şi mai vrem reformă în educaţie. Cine s-o facă, cei care au fost în acea sală? Am mari îndoieli.
Candidatul PNL la Senat, doctorul „Oprişanu îşi propune să promoveze firmele autohtone”. Ideea nu-i aparţine, dar merită remarcată. Au mai fost şi alţi politicieni care au cerut ca lucrările pe banii publici să fie dirijate către firmele din judeţ, pentru ca forţa de muncă, veniturile din impozite să rămână în Botoşani şi nu să plece pe la Suceava sau Galaţi. Nu s-a reuşit acest lucru pentru că şefii pe care i-a avut până acum judeţul, dar şi cei prezenţi, execută ordinele venite de la Bucureşti, lucrările fiind dirijate către firmele agreate de ministere. Ce să mai spunem de lucrările pe banii publici când de la Piatra Neamţ, cei de la Euroregiunea Nord – Est, toate programele câştigate pentru finanţare le dirijează către firmele agreate de ei.
Nu accepţi firma lor, nu primeşti finanţarea. „Cârco” a comentat: „Şi dacă este o singură firmă în judeţ ,dă cotizaţia la partid şi om l-am făcut.” Poate că da, dar toate veniturile de pe urma lucrării vor rămâne în judeţ. Cu o firmă străină, câştigul pleacă la sediul societăţii respective. Nu suntem deloc patrioţi. Mergem după principiul că dacă nu câştig eu, să nu câştige nimeni. De asta şi suntem un judeţ sărac şi cu oameni care se urăsc de moarte. Scandalurile interminabile din CJ sunt consecinţa invidiei, dorinţei de acaparare a puterii, nevoii de a domina şi a arăta cine este şeful. De adevăratele probleme ale judeţului nu-i nimeni interesat.
„Mita electorală nu mai este ce-a fost odată!” am afirmat eu printr-un editorial. „Alegătorul” m-a asigurat că n-am greşit în afirmaţie. „Aveţi dreptate d-le Rotundu, în colegiul Săveni liberalii vor pierde pentru campania lor agresivă, murdară, arogantă. Au intoxicat colegiul cu gălbeneala lor, umblă ca disperaţii cu plocoane pe la toate porţile, dar s-a deşteptat electoratul şi va vota oameni responsabili, cu personalitate, nu haiduci.” Cert este că şi pretenţiile electoratului au crescut. Oamenii nu se mai mulţumesc cu o sacoşă, un pix, un caiet, un breloc sau chiar ulei şi zahăr. Vor bani. Cât mai mulţi bani. Politicienii şi-au făcut-o cu mânuţa lor. Când nu vor mai mitui, totul se va întoarce asupra lor. Îşi merită soarta!
Un alt comentator a gândit, poate prin telepatie, tot în spiritul celor scrise prin editorial: „Bravo d-le Rotundu; înainte de a citi articolul am avut o discuţie cu cineva ţi identic aceleaşi lucruri le-am spus, cu argumente. Mă gândeam amuzat să vă dau în judecată pentru furt intelectual dar mă abţin deoarece mesajul a ajuns mai bine prin intermediul ziarului la cei care trebuie să ia seama. Felicitări pentru constatări şi nu-i slăbiţi. Măcar acum să ştie că sunt nişte umili cerşetori care ulterior pierd legătura cu Pământul când se trezesc acolo sus unde sunt atotputernici: salarii, pensii, privilegii etc. Poate le dai minte Doamne ..!” Lăcomia lor este atât de mare, că nici Dumnezeu nu le mai poate sta în cale. Problema însă este în altă parte. Mai întâi trebuie să facem curat în curtea noastră, a electoratului, să ştim ce vrem şi cum să votăm. După care, în mod firesc, vom epura şi clasa politică de neaveniţi.
Aflăm că sunt „Certificate medicale suspectate de diagnostice închipuite”. Unui cititor nu i-a convenit faptul că patronii îşi suspectează angajaţii de boli închipuite. „Nesimţiţii de angajatori după ce îi silesc pe oameni să lucreze cel puţin 10 ore mai fac pe supăraţii. Dar ei care îşi aduc materia prima din afară, inclusiv accesoriile, iar apoi vând produsul finit la preţ de occident. Fac miliarde de lei pe spinarea noastră, fiindcă suntem fraieri. De ce nu plătesc ca-n occident? Ce la ei se lucrează până cazi în bot? Ducă-se unde a înţărcat mutul iapa, căci ne-am saturat să nea lecţii.” Economia de piaţă este un mecanism greu de înţeles pentru mulţi dintre noi, care venim după munca din sistemul comunist, bazată pe principiul „timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim!”
În Occident munca este normată integral, iar de fumezi o ţigară, ţi se scad banii din salariu pentru timpul consumat cu fumatul. Nimic nu-l împiedică pe cititor să iniţieze el o afacere şi să dea lecţii investitorilor străini. Când străinii vor pleca, unde vom mai munci oare? Că nu putem fi o ţară de ajutaţi social. Cineva trebuie să muncească. Iar cei care muncesc nu vor să dea impozite pentru a încuraja nemunca altora. Sper să fim feriţi de adevărata criză economică. dar dacă vom fi loviţi, vom plânge în pumni şi ne vom dori un loc de muncă chiar şi prost plătit. Cei care gândesc precum comentatorul de faţă n-au citit despre crizele economice şi consecinţele lor dramatice, n-au citit despre foametea de după ultimul război. La revedere!