Un locatar din bloc m-a luat peste picior. Cică de când am publicat numerele maşinilor parcate ilegal, a crescut cifra de vânzări a acestora, de unde şi supraaglomeraţia iscată. Sunt atât de multe maşini, că nu mai ai loc nici să treci cu piciorul. Pe mine mă surprinde faptul că nimeni din Primăria Botoşani nu ia vreo atitudine, deşi nici maşinile lor nu mai au loc de parcare. Pe adieri de vânt vin şoapte cum că tocmai cineva din primărie se ocupă de afacere, care-i una bănoasă. Dacă avem în vedere că nimeni n-a luat nici o măsură, înseamnă că şoaptele adie a adevăr.
În această săptămână am trecut de cel puţin două ori prin localităţile inundate de apele Prutului. Cunosc bine situaţia creată şi mai ştiu că oamenii sunt deznădăjduiţi, mai ales când au aflat că pentru casa prăbuşită Guvernul le va oferi 800 lei. Sub acest impuls am scris editorialul „I-a miluit într-un mod ruşinos”, iar „Cicanica” mi-a dat dreptate: „Aşa este, domnule Rotundu, şi-au bătut joc de ei. Poate aşa vor realiza că nu se merită să mai votăm liberalii. Dacă era o guvernare PSD, altfel se derulau lucrurile. Dar aşa...”. Numai că dreptatea comentatorului vine dintr-o dorinţă de ordin politic şi nu din realitatea existentă. Cred că în situaţii dramatice, ca cea generată de aceste inundaţii, am putea să ne învingem pornirile politice şi să acţionăm cerebral, iar dacă avem şi emoţii, acestea să fie consecinţa dramelor petrecute şi nu lupta politică.
Un articol de umplutură, cum numim noi articolele care nu conţin informaţii extrem de interesante, a stârnit vii controverse între comentatori. Mă refer al „Salvaţi cultura de grâu!”, comentat mai întâi de „Tândală” în genul „Tândală căra soarele cu găleata, iar după tonul heirupist din acest articol, un „funcţionăraş" poate transforma condeiul în seceră şi să înfăptuiască binele public. Un articol demn să apară în SCÂNTEIA anilor 1950. Iacătă am găsit duşmanul poporului, urmează pedeapsa.” Fratele său din poveste, „Păcală” i-a dat replica: „N-ai dreptate Tândală. Rostul specialistului este să fie în teren, să cunoască situaţiile create şi să dea soluţii. Specialistul nu trebuie să lucreze cu secera, ci cu capul, cu cunoştinţele profesionale şi experienţa acumulată. În cazul de faţă un specialist ar veni cu soluţii imediate, aducerea unor combine din altă parte, şi de viitor: să ceară ministerului să elaboreze un program de participare a statului la achiziţionarea de utilaje agricole de către fermieri şi ţărani. Fie prin subvenţii, fie prin credite subvenţionate. N-avem astfel de specialişti prin Direcţia Agricolă de la Botoşani, n-avem nici prin judeţ, de aceea grâul se înnegreşte. Semnalul tras de reporter este bun, nu-i cine să-l recepteze. Tu ai gândit ca un comunist, Tândală!” Au mai fost şi alte comentarii, dar mă opresc aici.
În editorialul „Dumnezeu cu mila!”, dedicat tot sinistraţilor de pe urma actualelor inundaţii am afirmat că în campaniile electorale se cheltuiesc mult mai mulţi bani decât a alocat guvernul pentru cei inundaţi. „Contabilul” m-a completat „Ce mare nenorocire va fi dacă la toamnă se vor reduce drastic numărul de afişe, benere, fluturaşi şi transformăm aceste lucruri inutile în cărămizi? Profiturile uriaşe ale PETROM, societăţi bancare, telefonie, cazinouri...pot fi drenate şi spre repararea acestor nenorociri, dacă există bun simţ. Eu am dat 100 lei noi şi mai fac un consiliu de familie să vedem ce mai putem da.”
Societăţile la care face referire comentatorul plătesc statului impozite şi taxe. Nu putem să le cerem să doneze profitul, căci nu avem acest drept, nici măcar moral. Dar este obligaţia guvernului să acorde ajutoare la nivelul necesităţilor şi nu în bătaie de joc. În campaniile electorale partidele parlamentare primesc bani de la buget, de ordinul multor milioane de euro. Ele îşi aprobă banii, iar Guvernul îi virează în conturile indicate. La aceşti bani am făcut eu referire. În opinia mea, partidele, parlamentare sau nu, n-ar trebui să primească nici un ban de la bugetul public. Este problema lor să-şi asigure funcţionalitatea.
La toamnă vom avea alegeri parlamentare. Vreo două luni de zile, cât va dura campania electorală oficială, Parlamentul nu va mai lucra pentru că toţi senatorii şi deputaţii vor bate la uşa electoratului să-şi înnoiască mandatul. În tot acest timp vor primi salariile şi sumele forfetare, de ordinul sutelor de miliarde bani vechi. Iată o cheltuială din banul public, spre folosul lor şi nu al societăţii. Sumele astfel cheltuite de la buget depăşesc suma acordată de guvern ca ajutoare pentru sinistraţi. Este drept? Eu zic că nu! La revedere, ne întâlnim săptămâna viitoare.
ţara în care nesimţirea este ridicată la rang de virtute
